15 definiții pentru incompetent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCOMPETENT, -Ă, incompetenți, -te, adj. Care nu este competent; care nu are dreptul de a face ceva; necompetent. ♦ (Despre un organ de stat) Care nu are competența de a judeca, cerceta sau rezolva o anumită problemă. – Din fr. incompétent.

incompetent, ~ă [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: fr incompétent] 1-2 smf, a (Persoană) care nu este competentă. 3 a (D. o instituție, un organ de stat) Care nu are puterea legală de a judeca, de a cerceta sau de a rezolva o anumită problemă.

INCOMPETENT, -Ă, incompetenți, -te, adj. Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; necompetent. ♦ (Despre un organ de stat) Care nu are puterea legală de a judeca, cerceta sau rezolva o anumită problemă. – Din fr. incompétent.

INCOMPETENT, -Ă, incompetenți, -te, adj. (Despre persoane) Care nu posedă cunoștințele necesare spre a putea judeca o problemă, o situație, un fapt; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva. ♦ (Jur.; despre persoane oficiale sau despre instanțe judecătorești) Care nu are puterea legală de a cerceta sau de a judeca ceva.

INCOMPETENT, -Ă adj. Care nu este competent. ♦ Lipsit de puterea legală de a judeca sau de a cerceta ceva. [Cf. fr. incompétent, it. incompetente].

INCOMPETENT, -Ă adj. care nu este competent. ◊ (jur.) lipsit de competența de a judeca, a rezolva o problemă. (< fr. incompétent)

INCOMPETENT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu este competent; fără competență; neștiutor. 2) jur. (despre organe de stat) Care nu are competența juridică de a rezolva anumite probleme. /<fr. incompétent

incompetent a. 1. care nu e competent, care n’are dreptul de a judeca: tribunal incompetent; 2. care n’are cunoștințele necesare spre a face sau decide ceva: critic incompetent.

*incompetént, -ă adj. (lat. in-cómpetens, -éntis, care nu e la locu luĭ, vătămător. V. competent, pețesc). Care nu e competent, care n’are dreptu de a judeca, ș. a.: tribunal incompetent. Care n’are destulă știință ca să se amestece în ceva: critic incompetent. Adv. Fără competență: a judeca incompetent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

incompetent adj. m., pl. incompetenți; f. incompetentă, pl. incompetente

incompetent adj. m., pl. incompetenți; f. incompetentă, pl. incompetente

incompetent adj. m. competent

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCOMPETENT adj., s. v. incapabil.

INCOMPETENT adj., s. ignorant, incapabil, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaș ~.) erată

Incompetent ≠ competent

Intrare: incompetent
incompetent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incompetent
  • incompetentul
  • incompetentu‑
  • incompetentă
  • incompetenta
plural
  • incompetenți
  • incompetenții
  • incompetente
  • incompetentele
genitiv-dativ singular
  • incompetent
  • incompetentului
  • incompetente
  • incompetentei
plural
  • incompetenți
  • incompetenților
  • incompetente
  • incompetentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incompetent, incompetentăadjectiv

  • 1. Care nu este competent; care nu are dreptul de a face ceva. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. (Despre un organ de stat) Care nu are competența de a judeca, cerceta sau rezolva o anumită problemă. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.