opțiuni
  • info

12 definiții pentru neștiutor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEȘTIUTOR, -OARE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv;p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Pref. ne- + știutor.

neștiutor, ~oare [At: CORESI, EV. 524 / P: ~ști-u~ / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + știutor] 1-2 smf, a (Persoană) care nu știe nimic. 3-4 smf, a (Persoană) care nu se pricepe la ceva. 5-6 smf, a (Om) lipsit de cultură. 7 smf (Îs) ~ de carte Analfabet. 8-9 smf, a (Om) inocent. 10-11 smf, a (Om) inofensiv.

NEȘTIUTOR, -OARE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. ♦ (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv; p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Ne- + știutor.

NEȘTIUTOR, -OARE, neștiutori, -oare, adj. Care nu știe, neorientat, neinformat; lipsit de cultură. Suferințele gloatei neștiutoare Clocotesc în mine ca viforul. BENIUC, V. 29. Erai un prunc neștiutor. SADOVEANU, O. VII 103. Neștiutor priveam departe și ochii-nchiși pe jumătate S-au umezit de arătarea acestui asfințit de sară. GOGA, C. P. 10. ◊ (Substantivat, în expr.) Neștiutor de carte = analfabet. Neștiutorilor de carte nu li se putea pretinde să aibă cunoștință de opera scriitorului. SADOVEANU, E. 96.

neștiutor a. 1. care nu știe, care nu se pricepe; 2. lipsit de știință sau de învățătură, ignorant.

neștiutór, -oáre adj. Ignorant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

neștiutor (desp. neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutori; f. sg. și pl. neștiutoare

!neștiutor (neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutori; f. sg. și pl. neștiutoare

neștiutor adj. m. (sil. mf. -ști-), pl. neștiutori; f. sg. și pl. neștiutoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEȘTIUTOR adj., s. 1. adj., s. v. incapabil. 2. adj., s. v. necunoscător. 3. s. neștiutor de carte = analfabet. 4. adj. candid, credul, ingenuu, inocent, naiv. (Un copil ~.)

NEȘTIUTOR adj., s. 1. adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaș ~.) 2. adj., s. ignorant, necunoscător, neinițiat, nepriceput, (fam.) ageamiu, (fig.) profan. (Este încă un ~ în materie.) 3. adj. candid, credul, ingenuu, inocent, naiv. (Un copil ~.)

Neștiutor ≠ știutor

Intrare: neștiutor
neștiutor adjectiv
  • silabație: neș-ti-u-tor, ne-ști-u-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neștiutor
  • neștiutorul
  • neștiutoru‑
  • neștiutoare
  • neștiutoarea
plural
  • neștiutori
  • neștiutorii
  • neștiutoare
  • neștiutoarele
genitiv-dativ singular
  • neștiutor
  • neștiutorului
  • neștiutoare
  • neștiutoarei
plural
  • neștiutori
  • neștiutorilor
  • neștiutoare
  • neștiutoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

neștiutor, neștiutoareadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care nu știe (nimic); lipsit de cultură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ignorant neinformat neorientat nepriceput antonime: știutor
    • format_quote Suferințele gloatei neștiutoare Clocotesc în mine ca viforul. BENIUC, V. 29. DLRLC
    • format_quote Erai un prunc neștiutor. SADOVEANU, O. VII 103. DLRLC
    • format_quote Neștiutor priveam departe și ochii-nchiși pe jumătate S-au umezit de arătarea acestui asfințit de sară. GOGA, C. P. 10. DLRLC
etimologie:
  • ne- + știutor. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.