22 de definiții pentru inscripție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSCRIPȚIE, inscripții, s. f. 1. Text scurt, de obicei gravat sau sculptat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. 2. Înscriere, înregistrare, înmatriculare. [Var.: inscripțiune s. f.] – Din fr. inscription, lat. inscriptio, -onis.

inscripție sf [At: (a. 1817) URICARIUL, IV, 303/3 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat inscriptio, -onis, fr inscription] 1 Text scurt, de obicei gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. 2 (Rar) Înscriere. 3 (Jur; îs) ~ ipotecară Menționare a unei ipoteci în registre speciale.

INSCRIPȚIE, inscripții, s. f. 1. Text scurt, de obicei gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. 2. (Rar) Înscriere, înregistrare, înmatriculare. [Var.: (înv.) inscripțiune s. f.] – Din fr. inscription, lat. inscriptio, -onis.

INSCRIPȚIE, inscripții, s. f. 1. Text scurt, de obicei gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, care conține un nume, un amănunt, o dată, relatarea unui eveniment etc. Moneta era de aur, pe o parte avea inscripția Gloria, pe cealaltă parte Constantin. GALACTION, O. I 123. Pe placa de marmură, frumos șlefuită, era... următoarea inscripție... ANGHEL, PR. 138. Inscripțiile romane sînt singurul izvor istoric ce avem pentru petrecerea coloniilor romane în Dacia, în veacurile cele dintîi ale strămutării lor. BĂLCESCU, O. I 65. 2. (Neobișnuit) Înscriere, înregistrare, înmatriculare. Platamonu... a profitat că fiul său trebuie să se prezinte să-și facă inscripțiile la Universitate, și l-a însoțit. REBREANU, R. I 189. – Variantă: (învechit) inscripțiune (pronunțat -ți-u-) (GHICA, S. 162) s. f.

INSCRIPȚIE s.f. 1. Text scurt gravat pe o piatră, pe o monedă etc. pentru a consacra un fapt oarecare. 2. (Rar) Înscriere, înregistrare. [Pron. -ți-e-, var. inscripțiune s.f. / cf. fr. inscription, lat. inscriptio].

INSCRIPȚIE s. f. text gravat sau sculptat pe o piatră, pe o monedă etc. (< fr. inscription, lat. inscriptio)

INSCRIPȚIE ~i f. Text scurt, gravat sau scris pe un obiect, pentru a păstra o amintire, a consemna o dată sau a indica destinația. [G.-D. inscripției; Sil. in-scrip-ți-e] /<fr. inscription, lat. inscriptio, ~onis[1]

  1. Var. inscripțiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INSCRIPȚIUNE s. f. v. inscripție.

INSCRIPȚIUNE s. f. v. inscripție.

INSCRIPȚIUNE s. f. v. inscripție.

inscripțiune sf vz inscripție

INSCRIPȚIUNE s.f. v. inscripție.

inscripți(un)e f. 1. caractere scrise pe un monument, pe o monedă sau medalie; 2. înscrierea studenților în registrul unei Facultăți.

*inscripțiúne f. (lat. in-scríptio, -ónis, d. in-scribere, a înscrie, a scrie pe). Acțiunea de a înscrie, înscriere. Cuvinte, fraze scrise pe un monument, o medalie ș. a.: epigrafia e știința inscripțiunilor. – Și -ípție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inscripție (text gravat) (desp. -ți-e) s. f., art. inscripția (desp. -ți-a), g.-d. art. inscripției; pl. inscripții, art. inscripțiile (desp. -ți-i-)

inscripție (text gravat) (-ți-e) s. f., art. inscripția (-ți-a), g.-d. art. inscripției; pl. inscripții, art. inscripțiile (-ți-i-)

inscripție s. f. (sil. -ți-e), art. inscripția (sil. -ți-a), g.-d. art. inscripției; pl. inscripții, art. inscripțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. inscripțiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

inscripțiune (înscriere, înregistrare) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. inscripțiunii; pl. inscripțiuni

*inscripțiune (înscriere, înregistrare) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. inscripțiunii; pl. inscripțiuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INSCRIPȚIE s. (înv. și reg.) scriptură, (înv.) semn. (O ~ tăiată în piatră.)[1]

  1. Var. inscripțiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INSCRIPȚIE s. v. înmatriculare, înregistrare, înscriere.[1]

  1. Var. inscripțiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

inscripție s. v. ÎNMATRICULARE. ÎNREGISTRARE. ÎNSCRIERE.

INSCRIPȚIE s. (înv. și reg.) scriptură, (înv.) semn. (O ~ tăiată în piatră.)

Intrare: inscripție
inscripție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inscripție
  • inscripția
plural
  • inscripții
  • inscripțiile
genitiv-dativ singular
  • inscripții
  • inscripției
plural
  • inscripții
  • inscripțiilor
vocativ singular
plural
inscripțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inscripțiune
  • inscripțiunea
plural
  • inscripțiuni
  • inscripțiunile
genitiv-dativ singular
  • inscripțiuni
  • inscripțiunii
plural
  • inscripțiuni
  • inscripțiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inscripție, inscripțiisubstantiv feminin

  • 1. Text scurt, de obicei gravat sau sculptat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Moneta era de aur, pe o parte avea inscripția Gloria, pe cealaltă parte Constantin. GALACTION, O. I 123. DLRLC
    • format_quote Pe placa de marmură, frumos șlefuită, era... următoarea inscripție... ANGHEL, PR. 138. DLRLC
    • format_quote Inscripțiile romane sînt singurul izvor istoric ce avem pentru petrecerea coloniilor romane în Dacia, în veacurile cele dintîi ale strămutării lor. BĂLCESCU, O. I 65. DLRLC
  • 2. Înmatriculare, înregistrare, înscriere. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Platamonu... a profitat că fiul său trebuie să se prezinte să-și facă inscripțiile la Universitate, și l-a însoțit. REBREANU, R. I 189. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.