14 definiții pentru instrucțiune
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INSTRUCȚIUNE, instrucțiuni, s. f. 1. Indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. Instrucție (1). 3. (La pl.) Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau broșura care cuprinde aceste îndrumări. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. instruction, lat. instructio, -onis.
INSTRUCȚIUNE, instrucțiuni, s. f. 1. Indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. Instrucție (1). 3. (La pl.) Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau broșura care cuprinde aceste îndrumări. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. instruction, lat. instructio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
instrucțiune sf [At: CONV. LIT. XLIII, 1053 / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr instruction, lat instructio, -onis] 1 Indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2 Instrucție (1). 3 (Lpl) Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine Si: instrucție (3). 4 Text sau broșură care conține instrucțiuni (3). 5 Unitate sintactică a programului unui calculator, conținând informația și indicând operația de efectuat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSTRUCȚIUNE, instrucțiuni, s. f. (Mai ales la pl.) Indicație, lămurire dată cuiva spre a ști cum să procedeze pentru aducerea la îndeplinire a unui anumit lucru, pentru aplicarea unor legi, regulamente, dispoziții etc. A fost numit deodată prim-secretar la ambasada din Constantinopole... și duse lucrurile pînă la o ruptură între Rusia și Englitera, trecînd peste voința și instrucțiunile șefului său. GHICA, S. 178.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSTRUCȚIUNE s.f. 1. (La pl.) Lămuriri, explicații, dispoziții date cuiva pentru a ști cum să procedeze.. 2. Unitate sintactică a programului unui calculator, conținînd informația (2) [în DN] și indicînd operația de efectuat. [Pron. -ți-u-. / < fr. instruction].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSTRUCȚIUNE s. f. 1. indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. unitate sintactică a programului unui calculator, conținând informația (2) și indicând operația de efectuat. (< fr. instruction, lat. instructio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INSTRUCȚIUNE ~i f. 1) mai ales la pl. Lămurire (orală sau scrisă) dată cuiva pentru a ști cum să procedeze în vederea realizării unei acțiuni sau misiuni speciale. 2) Text scris privind aplicarea în practică a unor îndrumări sau întreținerea unui obiect. [Sil. in-struc-ți-u-] /<fr. instruction
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
instrucți(un)e f. 1. acțiunea de a instrui: instrucțiunea copiilor; 2. învățătură, cultura inteligenței: instrucțiunea poate fi: superioară (universități și școli speciale), secundară (licee, gimnazii, seminare, școli comerciale și profesionale) și primară; 3. cunoștințe dobândite: are o instrucțiune solidă; 4. lecțiuni sau poveți instructive: istoria e plină de instrucțiune; 5. ordine precize, informațiuni date: urmați acestor instrucțiuni; 6. acte și formalități necesare spre a judeca o cauză: instrucțiunea unei afaceri criminale. V. judecător.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*instrucțiúne f. (lat. in-strúctio, -ónis. V. con- și di-strucțiune). Acțiunea de a instrui. Învățătură, învățămînt, cultură a inteligențeĭ (în școală saŭ în armată). Știință, noțiunĭ cîștigate (însușite): a avea o instrucțiune solidă. Lecțiune, precept, învățămînt: istoria e plină de instrucțiune. Cercetare, acte și formalitățĭ necesare ca să se judece un proces: instrucțiune judiciară. Ministru instrucțiuniĭ publice și private, ministru școalelor statuluĭ și al celor particulare (al educațiuniĭ naționale). Judecător de instrucțiune. V. judecător. A face instrucțiune cu soldațiĭ, cu eleviĭ, a-ĭ învăța mînuirea armelor. Pl. Ordine precise, informațiunĭ: acest ambasador urmează instrucțiunile guvernuluĭ luĭ. – Și -úcție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
instrucțiune (indicație) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. instrucțiunii; pl. instrucțiuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
instrucțiune (indicație) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. instrucțiunii; pl. instrucțiuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
instrucțiune (indicație) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. instrucțiunii; pl. instrucțiuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INSTRUCȚIUNE s. 1. v. directivă. 2. (la pl.) explicație, indicație, îndrumare, lămurire. (~i pentru folosirea unui medicament.) 3. (la pl.) v. aviz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INSTRUCȚIUNE s. 1. directivă, indicație, îndrumare, normativ, normă, recomandare, (înv.) regulativ. (A respectat toate ~iile primite.) 2. (la pl.) explicație, indicație, îndrumare, lămurire. (~ pentru folosirea unui medicament.) 3. (la pl.) aviz, indicație, prescripție, recomandare, recomandație. (După ~le medicului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
INSTRUCȚIÚNE (< fr., lat.) s. f. 1. (La pl.)Indicații, precizări privind modul de îndeplinire a unui lucru. ♦ Act normativ emis de conducătorii organelor centrale ale administrației de stat, în limita competenței lor, în baza și în vederea aplicării legilor, decretelor sau hotărârilor guvernului. 2. (Înv.) Instrucție (1). 3. (INFORM.) Element al unui limbaj de programare prin care, într-un program de calculator, sunt indicate operațiile ce trebuie efectuate asupra datelor ori acțiunile privind părțile programului.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
instrucțiune, instrucțiunisubstantiv feminin
- 1. Indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: indicație
- A fost numit deodată prim-secretar la ambasada din Constantinopole... și duse lucrurile pînă la o ruptură între Rusia și Englitera, trecînd peste voința și instrucțiunile șefului său. GHICA, S. 178. DLRLC
-
- sinonime: instrucție
- 3. Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau broșura care cuprinde aceste îndrumări. DEX '09 DEX '98
- 4. Unitate sintactică a programului unui calculator, conținând informația (2.) și indicând operația de efectuat. DN
etimologie:
- instruction DEX '09 DEX '98 DN
- instructio, -onis DEX '98 DEX '09