6 definiții pentru intenționare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
intenționare sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: intenționa] Existență a intenției cuiva de a face ceva.
INTENȚIONA, intenționez, vb. I. Tranz. A avea intenția; a plănui, a dori, a proiecta, a avea de gând. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionner. Cf. it. intenzionare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INTENȚIONA vb. I. tr. A avea în intenție, a avea de gînd. [Pron. -ți-o-. / < intenție].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A INTENȚIONA ~ez tranz. A avea în intenție; a proiecta în gând. [Sil. -ți-o-] /<fr. intentionner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
intenționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. intenționez, 3 sg. și pl. intenționează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INTENȚIONA vb. a plănui, a proiecta, a-și propune, a voi, a vrea, (pop.) a chiti, (înv. și reg.) a sfătui, (reg.) a scăpa, (prin Bucov.) a scoposi, (înv.) a așeza, a cugeta, a izvodi, (fig., în Mold. și Transilv.) a cumpăni. (~ să plece la mare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
intenționa, intenționezverb
-
- L-ai ajutat indirect să-și facă o carieră... mai bună decît aceea de profesor, cum intenționa el. C. PETRESCU, C. V. 106. DLRLC
-
etimologie:
- intentionner DEX '09 DEX '98 MDN '00
- intenzionare DEX '09 DEX '98
- intenție DN