13 definiții pentru interzis (adj.)
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTERZIS, -Ă, interziși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este oprit, care nu este permis. 2. S. m. și f. Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție. – V. interzice.
INTERZIS, -Ă, interziși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este oprit, care nu este permis. 2. S. m. și f. Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție. – V. interzice.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
interzis2, ~ă [At: HAMANGIU, C. C. 98 / Pl: ~iși, ~e / E: interzice] 1 a Care este oprit, nepermis. 2 smf Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale Si: interdict (1). 3 smf Persoană pusă sub interdicție (3) Si: interdict (2). 4 (Fam) Foarte mirat. 5 (Fam) Șocat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERZIS, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) pus sub interdicție. [< interzice].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERZIS, -Ă adj. uimit, uluit. (după fr. interdit)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INTERZIS1 ~să (~și, ~se) Care nu este autorizat; neautorizat. Staționare ~să. /v. a interzice
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
interzis a. 1. cu totul turburat; 2. cel lovit de interdicțiune: interzisul e asimilat în toate privințele minorului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*interzís, -ă adj. Care e pedepsit cu interdicțiunea (vorbind de un funcționar) saŭ e pus supt interdicțiune (vorbind de un nebun saŭ risipitor). Barb. (după fr.). Turburat, încurcat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
interzis adj. m., s. m., pl. interziși; adj. f., s. f. interzisă, pl. interzise
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
interzis adj. m., s. m., pl. interziși; adj. f., s. f. interzisă, pl. interzise
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
interzis adj. m., s. m., pl. interziși; f. sg. interzisă, pl. interzise
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INTERZIS adj. 1. oprit. (Intrarea ~.) 2. v. nepermis. 3. v. prohibit. 4. oprit, (înv.) poprit. (Alimente ~.) 5. v. suprimat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INTERZIS adj. 1. oprit. (Intrarea ~.) 2. neîngăduit, nepermis, oprit, proscris. (Un lucru ~.) 3. oprit, prohibit. (Băuturi ~.) 4. oprit, (înv.) poprit. (Fructe ~.) 5. suprimat, suspendat. (Gazetă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Interzis ≠ îngăduit, permis
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A4) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
interzis, interzisăadjectiv
- 1. Care este oprit, care nu este permis. DEX '09 DEX '98sinonime: neautorizat oprit antonime: permis îngăduit
- 2. Pus sub interdicție. DN
-
- 3.1. interdit MDN '00
-
etimologie:
- interzice DEX '09 DEX '98 DN