opțiuni
  • info

14 definiții pentru inventator

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVENTATOR, -OARE, inventatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a realizat o invenție (1); inventor. – Inventa + suf. -tor (după fr. inventeur).

inventator, ~oare smf [At: SCÎNTEIA, 1949, nr. 1347 / Pl: ~i, ~oare / E: inventa + -tor] 1 Persoană care a născocit ceva nou, inexistent până atunci Si: (iuz) inventor (1). 2 Persoană care a realizat o invenție (1) Si: (iuz) inventor (2).

INVENTATOR, -OARE, inventatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a realizat o invenție (1); inventar. – Inventa + suf. -tor (după fr. inventeur).

INVENTATOR, -OARE, inventatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a inventat (1), a creat, a născocit ceva pentru întîia oară. Un sentiment de înaltă mîndrie patriotică cuprinde pe fiecare om al muncii din țara noastră la gîndul că din sînul poporului romîn s-au ridicat talentați inventatori și constructori de avioane, ca Vlaicu și Vuia. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2760.

INVENTATOR, -OARE s.m. și f. Creator al unei invenții. [< inventa + -tor].

INVENTATOR, -OARE s. m. f. creator al unei invenții. (< inventa + -tor)

INVENTATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care a inventat ceva; autor al unei invenții. /a inventa + suf. ~ator

inventator m. cel ce inventează.

*inventatór, -oáre s. (d. inventez). Care inventează: inventatoru prafuluĭ de pușcă nu e știut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inventator s. m., pl. inventatori

inventator s. m., pl. inventatori

inventator s. m., pl. inventatori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INVENTATOR s. (rar) născocitor, plăsmuitor, (înv.) aflător, inventor, izvoditor. (~ul telefoniei.)

INVENTATOR s. (rar) născocitor, plăsmuitor, (înv.) aflător, inventor, izvoditor. (~ telefoniei.)

Intrare: inventator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inventator
  • inventatorul
  • inventatoru‑
plural
  • inventatori
  • inventatorii
genitiv-dativ singular
  • inventator
  • inventatorului
plural
  • inventatori
  • inventatorilor
vocativ singular
  • inventatorule
plural
  • inventatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inventator, inventatorisubstantiv masculin
inventatoare, inventatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care a realizat o invenție (1.). DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: aflător inventor izvoditor născocitor plăsmuitor
    • format_quote Un sentiment de înaltă mîndrie patriotică cuprinde pe fiecare om al muncii din țara noastră la gîndul că din sînul poporului romîn s-au ridicat talentați inventatori și constructori de avioane, ca Vlaicu și Vuia. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2760. DLRLC
etimologie:
  • Inventa + -tor (după limba franceză inventeur). DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.