opțiuni
  • info

8 definiții pentru izgonire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZGONIRE s. f. Acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare. – V. izgoni.

IZGONIRE s. f. Acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare. – V. izgoni.

izgonire sf [At: VARLAAM, C. 60 / V: sgo~, zgo~ / Pl: ~ri / E: izgoni] 1 Obligare a cuiva să plece Si: izgonit1 (1). 2 Fugărire. 3 (Fig) Determinare a dispariției unui fenomen Si: izgonit1 (3). 4 (Înv) Demitere a unei persoane Si: izgonit1 (4). 5 Exilare. 6 (Înv) Persecuție.

IZGONIRE, izgoniri, s. f. Acțiunea de a izgoni; alungare, îndepărtare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

izgonire s. f., g.-d. art. izgonirii

izgonire s. f., g.-d. art. izgonirii

izgonire s. f., g.-d. art. izgonirii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IZGONIRE s. 1. alungare, gonire. (~ cuiva de acasă.) 2. v. surghiunire.

IZGONIRE s. 1. alungare, gonire. (~ cuiva de acasă.) 2. alungare, exilare, gonire, ostracizare, proscriere, surghiunire, (livr.) relegare, relegație. (~ cuiva din patria sa.)

Intrare: izgonire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izgonire
  • izgonirea
plural
  • izgoniri
  • izgonirile
genitiv-dativ singular
  • izgoniri
  • izgonirii
plural
  • izgoniri
  • izgonirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izgonire, izgonirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi izgoni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.