7 definiții pentru gonire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GONIRE, goniri, s. f. Faptul de a (se) goni; alungare. – V. goni.
GONIRE, goniri, s. f. Faptul de a (se) goni; alungare. – V. goni.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gonire sf [At: COȘBUC, AE. 19 / Pl: ~ri / E: goni] 1 Fugărire. 2 (Spc) Alungare a vânatului spre locul de pândă al vânătorilor Si: gonit1. 3 (Înv) Vânare. 4 (Înv) Pescuire. 5 (Înv) Prigonire. 6 Alungare. 7 (Înv; în superstiții) Îndepărtare a unui rău (prin amenințări sau prin formule magice) Si: gonit1. 8 (Îvr) Concediere. 9 (Înv; fig) Urmărire a unei ținte, a unui ideal Si: gonit1. 10 (Înv) Frecventare. 11 (D. vite) Împreunare. 12 Alergare. 13 (D. autovehicule) Deplasare cu viteză (mare) Si: gonit1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gonire s. f., g.-d. art. gonirii; pl. goniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gonire s. f., g.-d. art. gonirii; pl. goniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gonire s. f., g.-d. art. gonirii; pl. goniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GONIRE s. 1. v. hăituire. 2. v. izgonire. 3. v. surghiunire. 4. v. montă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GONIRE s. 1. bătaie, goană, hăituială, hăituire, scornire, stîrnire, (pop.) zgornire. (~ vînatului din bîrlog.) 2. alungare, izgonire. (~ cuiva de acasă.) 3. alungare, exilare, izgonire, ostracizare, proscriere, surghiunire, (livr.) relegare, relegație. (~ cuiva din patria sa.) 4. goană, împreunare, montă, (reg.) montare, sărit. (~ la vitele cornute.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
gonire, gonirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) goni. DEX '09 DEX '98sinonime: alungare hăituire izgonire montă surghiunire
etimologie:
- goni DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.