jenant, ~ă [At: CĂLINESCU, E. O. II, 33 / Pl: ~nți, ~e / E: fr gênant] 1 a Care provoacă jenă (1). 2 a Supărător. 3-4 a, av (Care este) penibil. 5-6 a, av (Care este) neplăcut.

*JENANT adj. Supărător, stînjenitor, care jenează [fr. gênant].

JENANT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care produce un sentiment de jenă; supărător, neplăcut. Situație jenantă.

JENANT, -Ă adj. Supărător, neplăcut. [Cf. fr. génant].

JENANT, -Ă adj. supărător, neplăcut. (< fr. gênant)

JENANT ~tă (~ți, ~te) Care cauzează jenă; în stare să jeneze; stânjenitor. Situație ~tă. /<fr. gênant

jenant a. incomod.

* jenánt, -ă adj. (fr. gênant). Care jenează, care incomodează: situațiune jenantă.

jenant adj. m., pl. jenanți; f. jenantă, pl. jenante

jenant adj. m., pl. jenanți; f. jenantă, pl. jenante

jenant adj. m., pl. jenanți; f. sg. jenantă, pl. jenante

JENANT adj. 1. v. incomod. 2. v. penibil.

jenant, -ă adj. 1 (despre situații, stări sau despre acțiuni, manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) deranjant, importun, incomod, incomodant, neplăcut, stânjenitor, stingheritor, supărător, <înv.> molest. Gestul lui a fost jenant pentru fată. Îi pune întrebări jenante. 2 (despre obiecte, lucruri etc.) deranjant, incomodant, ancombrant. Fotoliul-pat desfăcut este jenant într-o cameră mică. 3 (despre stări, situații etc.) neplăcut, penibil, supărător, urât², giurumist. În fața ei se află într-o situație jenantă știind că a mințit-o. Nu vrea să-l întâlnească din cauza unor amintiri jenante.

JENANT adj. 1. incomod, neplăcut, stingheritor, stînjenitor, supărător. (O situație ~.) 2. neplăcut, penibil, supărător. (Încearcă un sentiment ~.)