penibil, ~ă [At: HELIADE, D. J. 177/16 / V: (înv) ~ble / Pl: ~i, ~e / E: fr pénible] 1-2 av, a (Într-un mod) care cauzează o foarte mare frământare sufletească sau suferință morală Si: amar (12-13). 3-4 av, a (Într-un mod) care provoacă stări extrem de neplăcute, cu efect nedorit, foarte greu de suportat. 5-6 av, a (Într-un mod) care face pe cineva să se simtă foarte încurcat, jenat, stingherit. 7 a (Înv) Care cauzează suferință fizică, durere Si: chinuitor. 8 a Care se face cu greutate Si: anevoios, dificil, greu. 9 a Care cere un efort deosebit Si: extenuat, obositor.

PENIBIL, -Ă, penibili, -e,. adj. Care provoacă o impresie neplăcută, care face pe cineva să se simtă încurcat, jenat, stingherit; greu de suportat, apăsător, obositor. Ținteau să-și facă... o existență mai puțin penibilă. SADOVEANU, E. 88. Să mai spun că enervarea nu e bună la ceva!... glumi fără convingere Radu Comșa, să rupă tăcerea penibilă, după scena conjugală pe care nu o prevăzuse. C. PETRESCU, Î. II 154. Ce impresie v-a făcut răzgîndirea d-lui Costică? Mie mi-a făcut o impresie foarte penibilă... mi-a stricat atîtea frumoase planuri. CARAGIALE, O. VII 39. ◊ (Adverbial) E penibil să analizezi cît e de vinovat uneori sufletul omenesc. GALACTION, O. I 97. Mi-e penibil să obțin cel mai neînsemnat sprijin, datorită nevestei mele. CAMIL PETRESCU, U. N. 53.

PENIBIL, -Ă adj. Care provoacă o impresie neplăcută; greu de suportat, apăsător. [Cf. fr. pénible].

PENIBIL, -Ă adj. care provoacă o impresie neplăcută; supărător, jenant. (< fr. pénible)

PENIBIL ~ă (~i, ~e) Care produce o impresie neplăcută; cu proprietatea de a provoca o jenă supărătoare. /<fr. pénible

penibil a. 1. care cauzează durere: sensațiune penibilă; 2. fig. greoiu: stil penibil.

*peníbil, -ă adj. (fr. pénible, d. peine, pedeapsă, suferință, lat. poena. V. puníbil). Ostenitor, greŭ, plicticos: muncă penibilă, versurĭ penibile. Fig. Nesuferit, regretabil: aceste vorbe cauzară o impresiune penibilă în toată sala. Adv. În mod penibil: a scrie penibil.

penible a vz penibil

penibil adj. m., pl. penibili; f. penibilă, pl. penibile

penibil adj. m., pl. penibili; f. penibilă, pl. penibile

penibil adj. m., pl. penibili; f. sg. penibilă, pl. penibile

PENIBIL adj. jenant, neplăcut, supărător. (Încearcă un sentiment ~.)

PENIBIL adj. jenant, neplăcut, supărător. (Încearcă un sentiment ~.)