jep¹ sm [At: PANȚU, PL. / V: jâp, jip, jipi smp, jup / Pl: ~i / E: nct] 1 Arbust din familia pinului, cu tulpină ramificată, flexibilă, adesea culcată la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri Si: cățân, durzău, jneap² (2), jneapăn (6), pin pitic (Pinus mugo). 2 (Pex) Loc cu tufăriș de jepi (1). 3 (Ban) Știulete de porumb.

JEP 👉 JNEAPĂN.

JEP, jepi, s. m. (Mai ales la pl.) Arbust din familia pinului, cu ramurile adesea culcate la pămînt; crește în regiunea alpină sub formă de tufișuri (Pinus pumilia); (mold.) jneapăn.

JEP ~i m. Arbust cu tulpină ramificată, cu crengile plecate la pământ și cu frunze aciculate, răspândit în regiunile alpine; jneapăn. /Orig. nec.

1) jep m. Munt. Jnep.

jâp² sm vz jep¹ corectat(ă)

jip³ sm vz jep¹

jipi smp vz jep¹ corectat(ă)

jup² sm vz jep¹

jepi m. pl. soiu de brad pitic ce se află numai pe vârful munților (Pinus pumilio). [Origină necunoscută].

jep (arbust) s. m., pl. jepi

jep (arbust) s. m., pl. jepi

jep s. m., pl. jepi

jip¹ (arbore) (reg.) s. m., pl. jipi

jip² (jeg) (reg.) s. n.

JEP s. 1. v. jneapăn. 2. v. pin pitic.

jep s.m. (bot.) 1 Pinus mugo; jneapăn, cătan, fior², ienupăr-mare, luciu¹, pehin, pin, pin-de-piatră, pin-mic, pin-pitic, pin-strâmb, pin-târâtor, sosnar, spin. 2 Pinus pumilio; jneapăn, pin-pitic, cățân, durzău, molete², molid, molid-mic.

JEP s. (BOT.) 1. (Pinus mugo) jneapăn, (prin Mold. și Bucov.) sosnar. 2. (Pinus pumilio) jneapăn, pin pitic, (reg.) cățîn, durzău.

jep², jepi, s.m. (reg.) Tulei de porumb; cocean.

JEPI, denumirea a două vârfuri situate pe versantul prahovean al masivului Bucegi (J. Mici, 2.148 m și J. Mari. 2.071 m). Alcătuite din conglomerate și acoperite de diferite esențe lemnoase, inclusiv jnepeni (în partea superioară).