lan² [At: PUȘCARIU, L. R. I, 291 / Pl: (1) ~uri, (2) (reg) ~i / E: ns cf srb lanac] 1 sn (Reg) Lanț gros din fier folosit ca piedică la căruță, pentru legat lemnele etc. 2 sm Funie cu care se înhamă caii înaintași la oiștea unei trăsuri.

lan¹ sn [At: (a. 1725) URICARIUL, VII, 17 / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: ucr лан cf pn lan, rs лан] 1 Suprafață întinsă de teren arabil, cultivat cu același fel de plante de cultură Si: ogor. 2 (Lsg; csc) Plante semănate pe acest teren Si: holdă, semănătură. 3 (Reg; îs) ~ de fier Cormană. 4 (Fig) Spațiu nesfârșit.

LAN, lanuri, s. n. Cîmp semănat cu același fel de plante (în special cereale); p. ext. plantele semănate pe acel cîmp. Îmi vine să mă culc pe lutul reavăn Și să ascult cum lanurile cresc Bogate din ogorul romînesc. BENIUC, V. 55. Valurile verzi de grîie legănîndu-se pe lanuri, Mările țărmuitoare și cetăți lîngă limanuri. EMINESCU, O. I 144. Acolo-i lanu de popușoi. ALECSANDRI, T. I 251. ◊ Fig. Lan de nădejdi – culcat de vînt. TOMA, C. V. 235. Avea Ileana ochi din soare Și galben păr, un lan de grîu. COȘBUC, P. I 122.

LAN ~uri n. 1) Teren agricol semănat cu același fel de plante (de obicei, cereale); holdă. 2) Plante care cresc pe un astfel de teren agricol. Un ~ de grâu. /<ucr., pol. lan

lan n. Mold. câmp mare semănat, ogor întins: lanul lung și verde cu grâul răsărit Al. [Pol. LAN].

lan n., pl. urĭ (vgerm. *lann, land, țară, regiune rurală, de unde și rut. rus. lan, pol. lan, ceh. lán, pl. lany, cîmpurĭ. Cp. cu ban. V. și Bern. 1, 705). Holdă, ogor întins: un lan de grîŭ.

lan s. n., pl. lanuri

lan s. n., pl. lanuri

lan s. n., pl. lanuri

LAN s. 1. holdă, ogor. (Un ~ de secară.) 2. (la pl.) grâne (pl.), holde (pl.). (~urile au crescut mari.)

lan s.n. (adesea urmat de determ. introduse prin prep. „de”, care indică felul semănăturii) holdă, ogor, <reg.> ostai. De o parte și de alta a drumului se întind lanuri de grâu. Intră în lanul de porumb ca să culeagă câțiva știuleți. Intră în lanul de porumb ca să culeagă câțiva știuleți.

LAN s. 1. holdă. (Un ~ de rapiță.) 2. (la pl.) grîne (pl.), holde (pl.). (~urile au crescut mari.)

lan (lanuri), s. n. – 1. Lanț, cablu. – 2. Semănătură, pămînt arabil. Sl. (pol., rut., rus.) lan „lanț” (Cihac, II, 165; Tiktin; DAR); pentru sensul al doilea, cf. curea, funie, prăjină, lanț. Cf. lanț.