LĂPTOC, lăptoace, s. n. (Reg.) Jgheab de scânduri prin care trece apa la moară, pentru a învârti roata; scoc, uluc. [Var.: (reg.) lătoc s. n.] – Din ucr. lotók (prin etimologie populară).

lăptoc sn [At: COD. SILV. 17 / V: lăt~ (Pl: ~uri, reg, sm ~oci) / Pl: ~oace / E: ucr лоток] 1 (Pop) Jgheab pe care este condusă apa care cade pe roata morii, pentru a o pune în mișcare Si: scoc, uluc. 2 (Mol; Trs; pgn; șîs) ~ sterp Jgheab prin care se poate devia apa în surplus de la direcția către apa morii. 3 (Reg) Streașină. 4 (Buc; Mol) Pârâu care duce apa la moară. 5 (Reg; pex) Vrană la moară. 6 (Buc; pex) Jgheab la mașina de treierat prin care curg boabele de grâu. 7 Loc unde cade apa de pe roata morii. 8 (Pex) Vârtej. 9 (Reg) Teică. 10 (Reg) Stavilă la moara de apă. 11 (Reg) Mic lac artificial, format prin stăvilirea unei ape curgătoare.

LĂPTOC, lăptoace, s. n. Jgheab de scânduri prin care trece apa la moară, pentru a învârti roata; scoc, uluc. [Var.: (reg.) lătoc s. n.] – Din ucr. lotók (prin etimologie populară).

LĂPTOC, lăptoace, s. n. Jgheab de scînduri prin care trece apa la moară; scoc, uluc. Moara stătuse și la lăptoc sunau cristalin numai vițe subțiri de apă. SADOVEANU, O. IV 438. Apele umflate forfoteau și veneau spumegînd pe lăptoc. ANGHEL-IOSIF, C. L. 29. Începu a-i țîșni apa pe nări și pe urechi ca pe niște lăptoace de mori. CREANGĂ, P. 242. – Variantă: lătoc (SBIERA, P. 16, CONTEMPORANUL, II 215) s. n.

LĂPTOC ~oace n. Canal de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare roata unei mori; uluc; scoc. /<ucr. lotók

lăptoc n. Mold. scocul sau jghiabul morii: lua moara de lăptoc și o da iar în vad la loc POP. [Și lătoc = rus. LATOKŬ: forma lăptoc a fost influențată de lapte].

lăptóc și lătóc n., pl. oace (rut. f. pl. lotóki, rus. lotók, a. î.) Est. Scoc, canalu care duce apa moriĭ și locu unde cade apa.

lătoc² sn vz lăptoc

lătoc a. V. lăptoc.

lătóc, V. lăptoc.

lăptoc (pop.) s. n., pl. lăptoace

lăptoc (reg.) s. n., pl. lăptoace

lăptoc s. n., pl. lăptoace

LĂPTOC s. v. scoc.

lăptoc s.n. (la moara de apă; pop.) v. Jgheab. Scoc. Uluc.

LĂPTOC s. jgheab, scoc, uluc, (pop.) burlan, (prin Ban.) ton, (Olt. și Transilv.) vălău. (~ al morii.)

lăptoc (-curi), s. n. – Scoc de moară de apă. – Var. lătoc. Sl. latuka „oală” (Cihac, II, 165; DAR), cf. rut. lokoty, pol. łotok, rus. latok. Sunetul p se poate explica printr-o falsă analogie cu lapte, deoarece apa se precipită în scoc făcînd o spumă albă ca laptele (altă explicație, mai puțin plauzibilă, în DAR).