lătăreț, ~eață a [At: GT (a. 1839), 104 / Pl: ~i, ~e / E: lat + -ăreț] 1 a (Pop) Care are o formă lată și turtită Si: plat (pop), lătăneț, (reg) lătăuș (1). 2 av (Îe) A vorbi ~ A vorbi greoi. 3 sf (Iht; Trs) Obleț (Alburnus alburnus). 4 sf (Iht; Trs) Beldiță (Alburnoides bipunctatus). 5-6 a, av (Care este scris) cu litere mai late decât în mod obișnuit. 7 sm Peștele Scamber pelamys. 8 sf (Înv) Literă tipografică lată, utilizată la diferite specii de imprimate. 9 (Înv) Cinzeacă (2).

LĂTĂREȚ, -EAȚĂ, lătăreți, -e, adj. Care are o formă lată și turtită. Adunarea toată se sculă, cînd intră Grigore... un uriaș în opinci lătărețe. CAMILAR, N. II 266. Flacăra... acum se ridică mai lătăreață și mai îndărătnică. SLAVICI, N. II 4. O minunată plătică lătăreață, vie și grasă. ODOBESCU, S. I 462.

LĂTĂREȚ ~eață (~eți, ~ețe) Care are formă lată și turtită. /lat + suf. ~ăreț

lătăreț a. cam lat. ║ m. pește care seamănă cu scrumbia (Scomber pelamys).

lătăréț, -eáță adj., pl. f. ețe (d. lat.). Cam lat: Tătariĭ aŭ fața lătăreață.

lătăreț adj. m., pl. lătăreți; f. lătăreață, pl. lătărețe

lătăreț adj. m., pl. lătăreți; f. lătăreață, pl. lătărețe

lătăreț adj. m., pl. lătăreți; f. sg. lătăreață, pl. lătărețe

LĂTĂREȚ adj. plat, turtit, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~eață.)

lătăreț, -eață adj., s.m., s.f. I adj. (despre obiecte, corpuri etc.) aplatizat, lățit, plat², spatulat, turtit, <înv. și reg.> lătâi, lăteț, <reg.> lătăuș, lătui. Rațele au ciocul lătăreț. II 1 s.m. (iht.) Scomber pelamys; <reg.> cărăjel. 2 s.m. (entom.) Culex pipiens; <reg.> lătăuș. Lătărețul este nimfa țânțarului. 3 s.f. (iht.; reg.) v. Beldiță. Latiță (Alburnoides bipunctatus). 4 s.f. (iht.; reg.) v. Albișoară (v. albișor). Albiță. Obleț. Sorean (Alburnus alburnus).

LĂTĂREȚ adj. plat, turtit, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~.)

LĂTĂREȚU, Maria (1911-1972, n. sat Bălcești, jud. Gorj), cântăreață și creatoare de folclor românesc. Descoperită de Constantin Brăiloiu. S-a remarcat prin stilul lăutăresc țărănesc rafinat (cu elemente caracteristice zonei folclorice Gorj), prin căldura interpretării, precum și prin capacitatea de a recrea motive muzicale și poetice tradiționale în cântece noi. Carieră națională și internațională. ca solistă a orchestrei „Barbu Lăutaru” (din 1949), înregistrări antologice în arhiva Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”.