lăuntric, ~ă [At: SĂULESCU, HR. I, 189/21 / Pl: ~ici, ~ice / E: (în)lăuntru + -ic] 1 a (Fig) Care se află în interior. 2 a (D. fenomene, acțiuni, organizații sociale) Din interiorul unei țări Si: intern. 3 a (D. stări de spirit) Care ține de alcătuirea psihologică proprie a unui individ Si: psihologic. 4 a (Îs) Univers ~ sau viață ~ă, lume ~ă Totalitate a trăirilor afective, emoționale ale unui individ. 5 a (Îs) Foc sau ardere ~ă Pasiune. 6 a (Îas) Imbold sufletesc. 7 a (Îs) Om ~ sau ființă ~ă Sensibilitate. 8 a (Îas) Suflet. 9 a (D. fenomene, aspecte ale psihicului uman) Afectiv. 10 a Subconștient. 11-12 a Care (constituie sau) ține de partea esențială, mai profundă a unui fapt, lucru, fenomen etc. Si: intim. 13 a Tainic. 14 av Sufletește.

LĂUNTRIC, -Ă, lăuntrici, -e, adj. Care se află în interior. Mecanism lăuntric. ▭ Numai ochii ardeau, mistuindu-se într-un foc lăuntric. REBREANU, P. S. 133. ◊ (Adverbial) Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel. CAMIL PETRESCU, U. N. 107.

LĂUNTRIC ~că (~ci, ~ce) Care este situat în interior; intern. [Sil. lă-un-tric] / lăuntru + suf. ~ic

lăuntric a. interior.

*lăúntric, -ă adj. Formă greșită fabricată de ignoranțĭ îld. intern, interior saŭ din ăuntru, ca în ministeru din ăuntru saŭ de interne.

lăuntric adj. m., pl. lăuntrici; f. lăuntrică, pl. lăuntrice

lăuntric adj. m., pl. lăuntrici; f. lăuntrică, pl. lăuntrice

lăuntric adj. m., pl. lăuntrici; f. sg. lăuntrică, pl. lăuntrice

LĂUNTRIC adj. 1. v. imanent. 2. v. adânc. 3. (fig.) interior. (O satisfacție ~.)

lăuntric, -ă adj. 1 (filos.; în concepția idealistă despre lume) imanent, intrinsec. Un fapt lăuntric există și acționează prin sine însuși, fără o cauză exterioară. 2 adânc, intim, profund, <fig.> tainic. Cercetătorul a reușit în studiul său să descopere natura lăuntrică a fenomenului. 3 (despre însușiri, stări etc. ale oamenilor) psihic, psihologic, spiritual, sufletesc. Pictorul pune în evidență în portretele sale forța lăuntrică a modelelor. Nu are starea lăuntrică necesară pentru a face față unei polemici. 4 <fig.> interior. Nu-și poate ascunde bucuria lăuntrică. Are o forță lăuntrică de invidiat. 5 (despre sentimente, intenții, gânduri etc. ale oamenilor) ascuns², mistic, secret², tainic, tăinuit, <fig.> lăturalnic. Are o admirație lăuntrică față de el.

LĂUNTRIC adj. 1. (FILOZ.) imanent, intrinsec. 2. adînc, intim, profund. (Natura ~ a unui fenomen.) 3. (fig.) interior. (O satisfacție ~.)

Lăuntric ≠ exterior