MACAZ, macazuri, s. n. Dispozitiv montat la bifurcarea a două linii de tren, tramvai sau metrou pe firul electric aerian, care permite trecerea vehiculului de pe o linie pe alta; porțiunea de șină mobilă care se deplasează cu ajutorul acestui dispozitiv; ac. ◊ Expr. (Fam.) A schimba macazul = a) a îndrepta în altă direcție cursul unor evenimente; b) a-și schimba atitudinea față de cineva sau de ceva; a-și schimba părerile, concepțiile etc. – Din tc. makas.

macaz sn [At: CARAGIALE, O. I, 269 / V: (reg) măc~ / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: tc makas, bg маказ, ngr μαϰάζι] 1 Dispozitiv cu ajutorul căruia vagoanele și garniturile de tren sau de tramvai sunt dirijate pe una dintre liniile de bifurcație Si: (înv) ac Vz schimbător de cale. 2 Porțiune de șină mobilă care se deplasează cu ajutorul macazului (1). 3 (Îs) ~-aerian Dispozitiv montat pe firul electric aerian, pentru a permite unui troleibuz sau unui tramvai cu priză de curent prin rolă să treacă de pe un traseu pe altul. 4 (Îe) A schimba ~ul A-și modifica în mod contrar atitudinea față de cineva. 5 (Îae) A-și schimba total părerile, concepția etc. 6 (Reg; lpl) Căpriori la casă. 7 (Reg) Bucată de lemn folosită pentru a lungi o grindă sau pentru a-i întregi scobiturile. 8 (Reg) Unealtă de dulgherie.

MACAZ, macazuri, s. n. Dispozitiv montat la bifurcarea a două linii de tren sau de tramvai, cu ajutorul căruia vehiculul este îndrumat pe una dintre liniile bifurcației; porțiunea de șină mobilă care se deplasează cu ajutorul acestui dispozitiv; ac. ◊ Macaz aerian = dispozitiv montat pe firul electric aerian, care permite trecerea unui troleibuz sau tramvai de pe o cale pe alta. ◊ Expr. (Fam.) A schimba macazul = a) a îndrepta în altă direcție cursul unor evenimente; b) a-și schimba atitudinea față de cineva sau de ceva; a-și schimba părerile, concepțiile etc. – Din tc. makas.

MACAZ, macazuri, s. n. Dispozitiv cu ace mobile și cu mecanism de comandă la bifurcarea unei linii de tren sau de tramvai, cu ajutorul căruia se îndrumează vehiculele pe una din liniile bifurcației; porțiune mobilă de cale ferată care se deplasează cu ajutorul mecanismului de comandă al acestui dispozitiv (v. a c). Cînd roțile călcau macazurile, dîrdîiau geamurile. CAMILAR, N. II 100. Trenul, clănțănind din roate, trece la un macaz. CARAGIALE, O. II 161. ◊ Macaz aerian = dispozitiv cu ace mobile la bifurcația unei linii de cale ferată electrică, montat pe firul aerian pentru a permite trecerea prizei de curent a vehiculului pe unul din firele aeriene ale bifurcației. ◊ Expr. (Familiar) A schimba macazul = a-și schimba atitudinea brusc, devenind, de obicei, mai aspru sau mai intransigent față de cineva sau de ceva. (Fig.) O întîmplare neprevăzută căzu din senin, schimbîndu-i [Penelopei] brusc macazul vieții. BART, E. 41.

MACAZ ~uri n. Șină mobilă pentru dirijarea vehiculelor de cale ferată de pe o linie pe alta; ac. ◊ A schimba macazul a) a orienta în altă direcție cursul evenimentelor; b) a-și schimba părerile, concepțiile, ideile. /<turc. makas

macaz n. ac (la căile ferate și la tramvaie). [Turc. MAKAS].

macáz n., pl. urĭ (turc. ar. makas, foarfece, macaz; ngr. makási, traversă; bg. makaz, macaz). Partea unde un drum de fer se desparte în doŭă. V. macagiŭ.

măcaz sn vz macaz

AC (pl. ace) sn. 1 Unealtă de cusut: ~ de cusut (🖼 10 A); a împunge cu acul; a înțepa cu acul; urechea sau urechile ~ului (Mold. borta ~ului), găuricea prin care se trece ața; prov.: a căuta ~ul în carul cu fîn, a stărui să găsească un lucru greu de aflat, a-și pierde vremea căutînd un lucru cu neputință de găsit; prov.: ca prin urechile ~ului, cu mare greutate, ca prin minune: a scăpat ca prin urechile ~ului; prov.: parcă stă pe ~e, e foarte nerăbdător, nu se simte la locul lui; prov.: a călca pe ~ e, a merge cu pași mărunți, parcă tresărind mereu; prov.: a avea (sau a găsi) ~ de cojocul cuiva, a avea mijloacele de a înfrîna, de a pedepsi pe cineva, de a se răzbuna; prov.: a băga ~ în miere, a vîrî zizanie între oameni; prov.: a ascunde ~ în miere, despre cei fățarnici cari au vorba blîndă și gînduri rele ¶ 2 Unealtă ascuțită la unul din capete sau la amîndouă vîrfurile cu care se prinde ceva, cu care se împunge undeva: ~ cu gămălie (🖼 10 B); ~de cap sau de păr ( 🖼 10 D); ~ de împletit, undrea; ~ de siguranță (🖼 10 C); ~ de cravată (🖼 10 E) ¶ 3 🐙 Boldul insectelor (albinei, viespii, țînțarului) cu care împung ¶ 4 📻 ~ magnetic, magnetul busolei ascuțit la ambele capete și care arată nordul (🖼 11) ¶ 5 🚝 Macaz ¶ 6 🌿 Frunza ascuțită a bradului, pinului, etc.: zeci de brazi cu ~ele întunecate înconjură locuința (IRG.) ¶ 7 🌿 ACUL-DOAMNEI, plantă din familia umbeliferelor ale cărei fructe se termină prin cîte un ac lung care-i dau o înfățișare cu totul caracteristică (Scandix pecten Veneris) (🖼 12) ¶ 8 🌿 ACUL-PĂMÎNTULUI = STRAȘNIC ¶ 9 🐟AC-DE-MARE, un pește de forma unui ac lung (30-90 cm.) și subțire (Syngnathus acus) [lat. acus].

ac n. 1. vergea subțire de oțel, ascuțită de un capăt și găurită de celălalt, cu care se coase sau se împunge; a avea ac de cojocul cuiva, a avea mijlocul de înfrânat semeția-i; ca prin urechile acului, cu mare greutate; 2. boldul albinelor: o viespe cu acu-i otrăvit AL.; 3. vargă de metal ce indică orele pe un ceasornic; 4 (sau macaz) șină mobilă la un căpătâiu și subțiată la celălalt spre a face să treacă trenurile, de pe o linie pe alta. [Lat. ACUS].

macaz s. n., pl. macazuri

macaz s. n., pl. macazuri

macaz s. n., pl. macazuri

MACAZ s. ac, (reg.) schimbător. (~ feroviar.)

MACAZ s. ac, (reg.) schimbător. (~ feroviar.)

macaz (macazuri), s. n. – Ace, schimbător de cale. – Megl. măcaz „căprior”. Tc. makas „foarfecă” (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Meyer 255; Șeineanu, II, 240; Berneker, II, 9), cf. ngr. μαϰάσι „traversă”, sb. makaze „tăietor”. – Der. macagiu, s. m. (acar), din tc. makasci.

a schimba macazul expr. 1. a îndrepta în altă direcție cursul unor evenimente. 2. v. a schimba foaia.

MACÁZ s. n. 1. Dispozitiv cu ajutorul căruia vagoanele și garniturile de tren sau de tramvai sînt îndrumate pe una dintre liniile de bifurcație; porțiunea de șină mobilă care se deplasează cu ajutorul acestui dispozitiv; ac. V. schimbător de cale. Trenul, clănțănind din roate, trece la un macaz. CARAGIALE, O. I, 269, cf. BARCIANU, ALEXI, W., PAS, Z. IV, 174. Cînd roțile călcau macazurile, dîrdîiau geamurile. CAMILAR, N. II, 100, cf. ALR SN III h 873. ◊ F i g. O întîmplare neprevăzută căzu din senin, schimbîndu-i brusc macazul vieții, BART, E. 41. ◊ Macaz aerian = dispozitiv montat pe firul electric aerian, pentru a permite unui troleibuz sau unui tramvai cu priză de curent prin rolă să treacă de pe un traseu pe altul. ◊ Expr. A schimba macazul = a-și modifica comportarea față de cineva; a-și schimba părerile, concepția etc. S-a înțeles, puișorule? Dacă nu s-a înțeles, schimb macazul și vă turtesc. PAS, Z. IV, 193. (Cu parafrazarea expresiei) Schimbarea de macaz e explicabilă. CONTEMP. 1948, nr. 110, 16/1. O frază a unuia, despărțită printr-o lungă pauză de fraza celuilalt, nu este un răspuns, ci o răzgîndire, o schimbare de macaz. V. ROM. NOIEMBRIE 1962, 152. 2. (Regional, la pl.) Căpriori (la casă), CHEST. II 223/130, cf. ALR I 666/679, 684. 3. (Regional) Bucată de lemn folosită pentru a lungi o grindă sau pentru a-i întregi scobiturile (Dobromiru din Deal-Medgidia). Cf. CHEST. II 125/132. ♦ Unealtă de dulgherie, nedefinită mai de aproape (Bogza-Rîmnicu Sărat). H XII 32. – Pl.: macazuri și (regional) macaze (ALR SN III H 873). – Și: (regional) măcáz s. n. ALR I 666/684. – Din tc. makas. Cf. bg. м а к а з, ngr. μαϰάζι.

MĂCÁZ s. n. v. macaz.