6 definiții pentru maritagiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
maritagiu sf [At: CALENDAR (1794), 32/4 / V: ~aj / Pl: ~age / E: it maritaggio] (ltî) 1 Căsătorie. 2 Căsnicie.
maritaj sn vz maritagiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MARITAGIU s. v. casă, căsătorie, căsnicie, menaj.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
maritagiu s. v. CASĂ. CĂSĂTORIE. CĂSNICIE. MENAJ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MARITÁGIU s. n. (Italienism învechit) Căsătorie, căsnicie. Maritajul său era legitim. CALENDARIU (1794), 32/4. Maritagiul e bun pentru bacali și pentru dascăli. ROM. LIT. 3921/12. Era. . . una din nenumăratele victime ale maritagelor de conveniență. FILIMON, O. II, 27, cf. 175, 261, COSTINESCU, LM. Donațiunile făcute în favoarea maritagiului nu sînt revocabile pentru ingratitudine. HAMANGIU, C. C. 197, cf. 219. ◊ F i g. Misteriosul maritagiu al acestor plante. BARASCH, M. II, 202/14. - Pl.: maritage. – Și: maritáj s. n. – Din it. maritaggio.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARITÁJ s. n. v. maritagiu.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N54) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||