MARTIROLOGIU, martirologii, s. n. Scriere care cuprinde lista martirilor² Bisericii (și povestirea suferințelor lor) sau, p. gener., lista celor care au suferit ori au murit pentru o idee, pentru o convingere. [Var.: martirolog s. n.] – Din lat. martyrologium, fr. martyrologe.

martirologiu sn [At: ȘINCAI, HR. I, 56/30 / V: ~rolog, (înv) ~loghiu / Pl: ~ii / E: lat martirologium, ger Martylologium, ngr μαρτυρολόγιον, fr martyrologe] 1 Scriere care cuprinde lista martirilor Bisericii și povestirea suferințelor lor. 2 Scriere care cuprinde lista celor care au suferit, au murit pentru o idee, pentru o convigere.

MARTIROLOGIU, martirologii, s. n. Scriere care cuprinde lista martirilor² bisericii (și povestirea suferințelor lor) sau, p. gener., lista celor care au suferit ori au murit pentru o idee, pentru o convingere. [Var.: martirolog s. n.] – Din lat. martyrologium, fr. martyrologe.

MARTIROLOGIU s.n. 1. Listă de martiri sau de sfinți; martirologie. 2. (Fig.) Lungă enumerație de suferințe îndurate. [Pron. -giu. / < lat. martyrologium, cf. germ. Martyriologium, ngr. martirologion, fr. martyrologe].

MARTIROLOGIU s. n. 1. scriere cuprinzând lista martirilor bisericii sau a acelora care au suferit pentru o idee etc.; martirologie. 2. (fig.) lungă enumerație de suferințe îndurate. (< lat. martyrologium, fr. martyrologe)

MARTIROLOGIU ~i n. 1) Culegere de povestiri despre suferințele îndurate de mucenicii bisericii. 2) fig. rar Listă de martiri sau de sfinți. /<lat. martyrologium, fr. martyrologe

martirologiu n. 1. catalogul martirilor și al sfinților în genere; 2. fig. enumeratiune lungă de suferințe îndurate.

*martirológiŭ n. (mlat. martyrologium, ngr. martyrológion, compus ca și oro-logiŭ). Lista saŭ catalogu martirilor saŭ sfinților (cam tot una cu sinaxar). Fig. Catalogu victimelor saŭ suferințelor: martirologiu științeĭ, martirologiu unuĭ om.

martirolog¹ sn vz martirologiu

martirologhiu sn vz martirologiu

martirologiu s. n., art. martirologiul; pl. martirologii, art. martirologiile (desp. -gi-i-)

martirologiu [giu pron. gĭu] s. n., art. martirologiul; pl. martirologii, art. martirologiile (-gi-i-)

martirologiu s. n. [-giu pron. -giu], art. martirologiul; pl. martirologii, art. martirologiile (sil. -gi-i-)

martirologiu, -gii.

MARTIROLÓGIU s. n. Scriere care cuprinde lista martirilor bisericii (și povestirea suferințelor lor) sau, p. gener., lista celor care au suferit, au murit pentru o idee, pentru o convingere. Pomenire în martirologhiul cel din Roma se face în 25 ianuarie. ȘINCAI, HR. I, 56/30. E de prisos, o, stăpînitori ai ceasului ce trece, să sporiți martirologiul cel noul GALATION, A. 450. ◊ F i g. Scrisoarea d-tale, adevărat martirolog a bietelor flori. NEGRUZZI, S. I, 98. - Pl.: martirologii. – Și: martirológ, (învechit) martirológhiu s. n. – Din lat. martyrologium, germ. Martyrologium, ngr. μαρτυρολόγιον, fr. martyrologe.

MARTIROLÓG s. n. v. martirologiu.

MARTIROLÓGHIU s. n. v. martirologiu.