MARTIR², -Ă, martiri, -e, s. m. și f. Persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. ♦ Spec. Mucenic (al Bisericii). ♦ P. gener. Persoană care îndură persecuții, un tratament inuman, bătaie etc. – Din fr. martyr.

martir², ~ă smf [At: ASACHI, I. 56/29 / Pl: ~i, ~e / E: fr martyr] 1 Persoană care a avut de îndurat suferința, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. 2 Mucenic al Bisericii. 3 (înv; îs) Cununa ~ilor Martiriu.

MARTIR², -Ă, martiri, -e, s. m., s. f. Persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. ♦ Spec. Mucenic (al bisericii). ♦ P. gener. Persoană care îndură persecuții, un tratament inuman, bătaie etc. – Din fr. martyr.

MARTIR, -Ă, martiri -e, s. m. și f. Persoană care îndură chinuri sau moartea pentru convingerile sale, pentru o credință ¹ sau o atitudine; mucenic. Martir iubite a libertății, Tu mori departe de-al tău pămînt! ALECSANDRI, O. 96. Persoană care suferă chinuri morale sau fizice provocate de cineva sau de ceva. Nu mă mărit! repetă Laura cu o liniște tristă de martiră. REBREANU, I. 88. Prin arșița caniculară, semnîndu-și pașii pe asfalt, Porni din nou martirul nostru de la un cap la celălalt Cutreierînd tot Bucureștii. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 10.

MARTIR, -Ă s.m. și f. Cel care îndură chinuri pentru convingerile sale; mucenic. ♦ Persoană care suferă mult din cauza cuiva. [Cf. fr., lat., gr. martyr].

MARTIR, -Ă s. m. f. 1. mucenic (al bisericii). 2. cel care îndură chinuri pentru convingerile sale. (< fr., lat., gr. martyr)

MARTIR ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care îndură chinuri fizice sau morale pentru o cauză; mucenic. 2) bis. Persoană care a acceptat condamnarea la moarte fără a se dezice de credința creștină. 3) fig. Persoană supusă unor suferințe, tratamente sau persecuții inumane. /<fr. martyr

martir m. 1. cel cea suferit moartea spre a mărturisi adevărul religiunii; 2. cel ce a suferit pentru o doctrină oarecare; 3. fig. cel ce suferă mult.

mártir, -ă s. (ngr. mártyras, d. vgr. mártyr și mártys, de unde și lat. mártyr, mártyris, it. mártire, sp. mártir. V. martur). Mucenic, cel care a suferit moartea susținîndu-șĭ ideile luĭ religioase orĭ științifice. Fig. Om care a suferit mult. – Fals martír (după fr. martyr).

erou-martir s. m. Persoană moartă eroic (în cursul Revoluției din decembrie 1989) ◊ „Cinstirea Eroilor-Martiri din decembrie ’89 trebuie să rămână vie în amintirea noastră.” R.l. 5 VIII 93 p. 14 (din erou + martir)

oraș-martir s. n. Oraș care a avut mult de suferit ◊ „[...] listele cu semnături [urmează] a fi depuse în orașul-martir [Hiroshima] exact în ziua celei de-a 40-a comemorări a tragediei pe care a trăit-o.” Sc. 12 XII 84 p. 6. ◊ „În orașul-martir Timișoara a avut loc un impresionant marș.” R.l. 8 V 90 p. 2 (din oraș + martir)

martir² (persoană) s. m., pl. martiri

martir¹ (persoană) s. m., pl. martiri

martir (persoană) s. m., pl. martiri

martir sb. m., -ră sb. f. (mucenic).

+oraș-martir s. n., pl. orașe-martir

MARTIR s. v. mucenic.

MARTIR s. (BIS.) mucenic, (înv.) martor, mărturie, mărturisitor, otroc.

martir, martiri s. m. 1. Persoană care a avut de îndurat suferințe sau moartea pentru ideile și convingerile sale. 2. Mucenic al Bisericii. ♦ P. gener. Persoană care îndură persecuții, tratamente inumane etc. ◊ Martirii de la Niculițel = numa dat celor patru sfinți martiri: Attalos, Zotikos, Kamasis și Philippos ale căror moaște s-au găsit în martiriconul descoperit într-o bazilică de pe teritoriul com. Niculițel, jud. Tulcea, în toamna anului 1971. Martiriul a avut loc în Noviodunum, Isaccea de azi (pe teritoriul căreia se află com. Niculițel), la sfârșitul sec. 3 și începutul sec. 4. Moaștele lor de află la m-rea Cocoș, jud. Tulcea. Bis. îi sărbătorește la 4 iunie. – Din fr. martyr.

Iustin Martirul și Filozoful (100-167 d. Hr.), sfânt martir, n. în Sihem, capitala Samariei. A studiat filozofia lui Platon, iar după creștinare a scris mai multe opere pentru apărarea creștinismului, printre care Apologia religiei creștine, Cuvântări către greci, Dialog cu iudeul Trifon etc. Refuzând să jertfească idolilor, a fost martirizat și executat prin decapitare în timpul împăratului Marc Aureliu. Este sărbătorit la 1 iunie.

ACTELE MARTIRILOR, documente despre viața și suferințele martirilor creștini din epoca primară a bisericii, întocmite pe baza relatărilor făcute de martori oculari.

MARTIR², -Ă s. m. și f. 1. Persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. Mihail, prințipul de Cernigov, au primit la Orda moartea sa de martir. ASACHI, i. 56/29. Sîngele de martiri e plantă ce rodește Curînd, tîrziu, odată, dar însă nelipsit. ALEXANDRESCU, O. I, 79. Martir, iubite, a libertății, Tu mori departe de-al tău pămînt! ALECSANDRI, O. 96. Se visa în fundul unei temnițe, legat în lanțuri și totuși fericit în inimă, simțindu-se martir care prin jertfa sa trebuie să smulgă izbînda tuturor. REBREANU, I. 231. Reforma religioasă și-a recrutat în acest mediu cei mai zeloși adepți și cei mai numeroși martiri. OȚETEA, R. 311. Libertatea modernă a izvorît din puterea sufletească a acestor martiri ai convingerilor lor. id. ib. 324. Scriitorul rus, zice. . . Gorki, a fost luptător onest, martir suprem al adevărului. SADOVEANU, E. 191. Martiri politici. PAS, Z. IV, 113. Sîngele martirilor este acela care face să crească cele mai grabnice recolte. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2391. Martiri ai poporului. L 1963, nr. 130, 2/3. ◊ (Glumeț) Prin arșița caniculară, semnîndu-și pașii pe asfalt, Porni din nou martirul nostru de la un cap la celălalt, Cutreierînd tot Bucureștii. ANGHEL-IOSIF, C. M. II, 10. 2. Mucenic (al bisericii). Sărbătoarea sîntului martiri Georgi. HASDEU, I. C. I, 27, cf. LM. Să te pot vedea. . . o sîntă, O martiră ce surîde, printr-a lumei dor și chin. EMINESCU, O. IV, 38, cf. I, 30. În ziua cînd calendarul ortodox prăznuiește pe sfînta martiră Agripina. . . , Stânică își aduse aminte că are o mătușă Agripina. CĂLINESCU, O. II, 85. În loc de nuduri și naturi moarte, mulți își luară obiceiul de a-și împodobi dormitoarele și sufrageriile cu chipuri de martiri ortodocși și de martire. STANCU, R. A. IV, 334. Cununa martirilor. MARTIRIU. Laurii biruinței sau cununa martirilor. BĂLCESCU, M. V. 25. ◊ (Ca termen de comparație) Nu mă mărit! repetă Laura cu o liniște tristă de martiră. REBREANU, I. 88. Asculta ca un martir teoriile [lui] agricole. id. r. i, 174. Aștepta în fața paharului neatins, cu o resignare de martir. C. PETRESCU, C. V. 312. Pascalopol urcă, luînd aere de martir. CĂLINESCU, E. O. I, 119. – Pl.: martiri, -e. – Din fr. martyr „persoană care a avut de suferit pentru convingerile sale”.