menstruație sf [At: CORNEA, E. I, 24/14 / V: (înv) ~iune / P: ~stru-a~ / Pl: ~ii / E: fr menstruation] Hemoragie fiziologică uterină la femei, care are loc periodic, la intervale de aproximativ o lună, începând din epoca pubertății, cu întreruperi temporare în perioadele de sarcină și de alăptare, până la menopauză Si: period, (înv) menstruale, menstruă, regulă, (reg) fire, rânduri, soroc.

MENSTRUAȚIE, menstruații, s. f. Scurgere de sînge din organul genital al femeii, care se produce periodic, aproximativ la 25-30 de zile, începînd din epoca pubertății pînă la menopauză; period, regulă, (popular) soroc.

MENSTRUAȚIE s.f. Funcție fiziologică la femei, care constă dintr-o scurgere de sînge periodică (lunară) pe cale vaginală, începînd din epoca pubertății pînă la încetarea activității glandelor sexuale; menstre. [Gen. -iei. / < fr. menstruation, cf. lat. menstruus – în fiecare lună].

MENSTRUAȚIE s. f. scurgere de sânge periodică (lunară) pe cale vaginală, începând din epoca pubertății până la menopauză; menoree, menstre. (< fr. menstruation)

MENSTRUAȚIE ~i f. Hemoragie fiziologică din mucoasa uterină a femeilor, care se produce lunar (cu întreruperi temporare în perioada de sarcină și de alăptare), începând din perioada pubertății și până la menopauză. [Sil. -stru-a-] /<fr. menstruation

menstruațiune sf vz menstruație

menstruație (desp. -stru-a-ți-e) s. f., art. menstruația (desp. -ți-a), g.-d. art. menstruației; pl. menstruații, art. menstruațiile (desp. -ți-i-)

menstruație (-stru-a-ți-e) s. f., art. menstruația (-ți-a), g.-d. art. menstruației; pl. menstruații, art. menstruațiile (-ți-i-)

menstruație s. f. (sil. -stru-a-ți-e), art. menstruația (sil. -ți-a), g.-d. art. menstruației; pl. menstruații, art. menstruațiile (sil. -ți-i-)

MENSTRUAȚIE s. (FIZIOL.) ciclu, period, (pop.) lună, soroc, (înv. și reg.) poală, (reg.) belea, fire, regulă, sărbători (pl.), (Transilv., Ban. și Mold.) rând, (înv.) menstruale (pl.), menstruă, tocmeală, (eufemistic) indispoziție.

MENSTRUAȚIE s. (FIZIOL.) ciclu, period, (pop.) lună, soroc, (înv. și reg.) poală, (reg.) belea, fire, regulă, sărbători (pl.), (Transilv., Ban. și Mold.) rînd, (înv.) menstruale (pl.), menstruă, tocmeală, (eufemistic) indispoziție.

MENSTRUÁȚIE (< fr. {i}; {s} lat. menstruus „lunar”) s. f. Hemoragie fiziologică ce apare la femeia adultă în mod regulat și periodic (aproximativ la patru săptămâni), având sursa în mucoasa uterină. M. durează 3-6 zile, apare la pubertate, se întrerupere temporar în cursul perioadelor de sarcină și, adeseori, de alăptare și dispare definitiv la menopauză. Sin. ciclu menstrual; (pop.) period.

MENSTRUAȚIE s. f. Scurgere de sînge din uter la femei, care are loc periodic, la intervale de aproximativ o lună, începînd din epoca pubertății pînă la menopauză ; period, (familiar) regulă, (învechit) menstruă, menstruale, venire la fire, (regional) fire, soroc, rînduri. Oprirea menstruației sau a curgerii firei la lună. CORNEA, E. I, 24/14. Stagnațiunile menstruațiunei (sorocului). DESCR. ape, 81/2, cf. ALEXI, W. La cele mai multe fete, menstruațiunea se stabilește în mod regulat chiar de la început. BIANU, D. S., cf. CADE, DN. - Pronunțat: -stru-a-. – Pl.: menstruații. – Și: (învechit) menstruațiúne s. f. – După fr. menstruation.

MENSTRUAȚIUNE s. f. v. menstruație.