opțiuni
  • info

13 definiții pentru meseriaș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MESERIAȘ, -Ă, meseriași, -e, s. m. și f. Persoană care are (și practică) o meserie; meșteșugar. [Pr.: -ri-aș] – Meserie + suf. -aș.

MESERIAȘ, -Ă, meseriași, -e, s. m. și f. Persoană care are (și practică) o meserie; meșteșugar. [Pr.: -ri-aș] – Meserie + suf. -aș.

meseriaș, ~ă [At: POLIZU / Pl: ~i, ~e / E: meserie + -aș] 1 smf Persoană care cunoaște și practică o meserie Si: meșteșugar, (înv) meșteșugaș (1), meșteșugăreț (1), (îvr) meșteșugarnic. 2 a (Fam) Formidabil.

MESERIAȘ, meseriași, s. m. Lucrător calificat care practică o meserie manuală (în cadrul unui atelier); meșteșugar. Continuă să tragă linii pe o scîndură, ferind din cale un metru galben, articulat, de meseriaș. C. PETRESCU, Î. II 181. – Pronunțat: -ri-aș.

MESERIAȘ ~i m. Persoană care practică o meserie; meșteșugar. [Sil. -ri-aș] /meserie + suf. ~aș

meseriaș m. cel ce are o meserie, lucrător.

meseriáș m. (d. meserie). Meșteșugar (ferar, zidar, tîmplar ș. a.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

meseriaș (desp. -ri-aș) s. m., pl. meseriași

meseriaș (-ri-aș) s. m., pl. meseriași

meseriaș s. m. (sil. -ri-aș), pl. meseriași

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MESERIAȘ s. meșteșugar, (franțuzism) artizan, (înv. și pop.) meșter, (înv.) meșteșugareț, meșteșugaș. (Un ~ priceput.)

MESERIAȘ s. meșteșugar, (franțuzism) artizan, (înv. și pop.) meșter, (înv.) meșteșugareț, meșteșugaș. (Un ~ priceput.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

meseriaș, meseriași I s. m. 1. (glum.) om iscusit / priceput / îndemânatic într-un domeniu de activitate. 2. (intl.) delincvent de mare clasă. II adj. v. marfă (II.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MESERIÁȘ, -Ă s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care are (și practică) o meserie (1); meșteșugar, (învechit) meșteșugaș, meșteșugareț, (învechit, rar) meșteșugarnic. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Continuă să tragă linii pe o scîndură, ferind din cale un metru galben, articulat, de meseriaș, C. PETRESCU, Î. II, 181. Și astăzi spunem de un meseriaș priceput că e un artist. CV 1 949, nr. 6, 34. N-o sâ-l lase să putrezească într-o gheretă, mai cu seamă că are nevoie de meseriași. V. ROM. octombrie 1 954, 135. Negustorimea și meseriașii care-și au averile și muncesc la rostul lor. CAMIL PETRESCU, O. II, 46. În actuala structură socială există și meseriașii, care își bazează existența pe muncă proprie. PR. DREPT, 30. - Pl.: meseriași, -e. – Meserie + suf. -aș.

Intrare: meseriaș
  • silabație: -ri-aș info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meseriaș
  • meseriașul
  • meseriașu‑
plural
  • meseriași
  • meseriașii
genitiv-dativ singular
  • meseriaș
  • meseriașului
plural
  • meseriași
  • meseriașilor
vocativ singular
  • meseriașule
  • meseriașe
plural
  • meseriașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

meseriaș, meseriașisubstantiv masculin
meseriașă, meseriașesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care are (și practică) o meserie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: meșteșugar
    • format_quote Continuă să tragă linii pe o scîndură, ferind din cale un metru galben, articulat, de meseriaș. C. PETRESCU, Î. II 181. DLRLC
etimologie:
  • Meserie + -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.