opțiuni
  • info

14 definiții pentru miasmatic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIASMATIC, -Ă, miasmatici, -ce, adj. Care conține sau produce miasme; puturos, pestilențial. [Pr.: mi-as-] – Din fr. miasmatique.

MIASMATIC, -Ă, miasmatici, -ce, adj. Care conține sau produce miasme; puturos, pestilențial. [Pr.: mi-as-] – Din fr. miasmatique.

miasmatic, ă a [At: CUCIURAN, D. Î. 30/7 / V: ~azm~ / P: mi-as~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr miasmatique] (Înv) 1 Care emană miasme (1). 2 Plin de miasme (1).

MIASMATIC, -Ă adj. Care conține sau produce miasme; puturos. [Pron. mi-as-. / < fr. miasmatique].

MIASMATIC, -Ă adj. care conține sau produce miasme; pestilențial. (< fr. miasmatique)

MIASMATIC ~că (~ci, ~ce) Care răspândește miasmă; cu miros urât; puturos. [Sil. mi-as-] /<fr. miasmatique

miazmatic, ~ă a vz miasmatic

*miazmátic, -ă adj. (d. miazmă; ngr. miasmatikós). Care vine din miazme: aer miazmatic. V. mefitic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

miasmatic (desp. mi-as-) adj. m., pl. miasmatici; f. miasmatică, pl. miasmatice

miasmatic (mi-as-) adj. m., pl. miasmatici; f. miasmatică, pl. miasmatice

miasmatic adj. m. (sil. mi-as-), pl. miasmatici; f. sg. miasmatică, pl. miasmatice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIASMATIC adj. v. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât.

miasmatic adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. GREU. INFECT. ÎMPUȚIT. NEPLĂCUT. NESUFERIT. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS. URÎT.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIASMÁTIC, -Ă adj. (Învechit) Care conține sau emană miasme; plin de miasme. Duhoarea acea putredă, puturoasă și miazmatică a bolnavilor. CUCIURAN, D. Î. 30/7. Înveninarea miasmatică [a aerului]. MAN. SĂNĂT. 21/26. Medicațiune împotriva . . . gazurilor miasmatice. ib. 376/1, cf. STAMATI, D., POLIZU, COSTINESCU, LM. Bălțile . . . produc întotdeauna, în aceste paragini, emanațiuni miasmatice. F (1875), 277, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. - Pronunțat: mi-as-. – Pl.: miasmatici, -ce. – Și: miázmatic, -ă adj. – Din fr. miasmatique.

MIAZMATIC, -Ă adj. v. miasmatic.

Intrare: miasmatic
miasmatic adjectiv
  • silabație: mi-as- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miasmatic
  • miasmaticul
  • miasmaticu‑
  • miasmatică
  • miasmatica
plural
  • miasmatici
  • miasmaticii
  • miasmatice
  • miasmaticele
genitiv-dativ singular
  • miasmatic
  • miasmaticului
  • miasmatice
  • miasmaticei
plural
  • miasmatici
  • miasmaticilor
  • miasmatice
  • miasmaticelor
vocativ singular — —
plural — —
miazmatic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miazmatic
  • miazmaticul
  • miazmaticu‑
  • miazmatică
  • miazmatica
plural
  • miazmatici
  • miazmaticii
  • miazmatice
  • miazmaticele
genitiv-dativ singular
  • miazmatic
  • miazmaticului
  • miazmatice
  • miazmaticei
plural
  • miazmatici
  • miazmaticilor
  • miazmatice
  • miazmaticelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miasmatic, miasmaticăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.