milităresc, ~ească [At: EUSTATIEVICI, I. 118/9 / V: (pop) mel~ / Pl: ~ești / E: militar + -esc] 1-6 a Militar (2-7). 7 (Înv; îs) Slujba ~ească Stagiu militar (9). 8 sfa Dans popular executat de ostasi. 9 sfa Melodie după care se dansează milităreasca (8).

MILITĂRESC, -EASCĂ, militărești, adj. De militar; ostășesc, militar². Comandantul-șef al oștirii și-a sfîrșit tocmai trebile militărești. MACEDONSKI, O. III 39. Slujba militărească are mai multe neplăceri decît mulțămiri. NEGRUZZI, S. I 39.

MILITĂRESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru militari; ostășesc; soldățesc. /militar + suf. ~esc

milităresc a. militar, ostășesc.

*militărésc, -eáscă adj. (d. militar). Militar, ostășesc: pas milităresc.

melităresc, ~ească sf, a vz milităresc

militărească f. hora ostașilor.

milităresc adj. m., f. militărească; pl. m. și f. militărești

milităresc adj. m., f. militărească; pl. m. și f. militărești

milităresc adj. m., f. militărească; pl. m. și f. militărești

MILITĂRESC adj. v. militar.

MILITĂRESC adj. cazon, militar, ostășesc, soldățesc, (rar) marțial, (pop.) cătănesc, (înv.) ostenesc, oștesc, voinicesc. (Uniformă ~.)

MILITĂRÉSC, -EÁSCĂ adj., s. f. 1. Adj. Care aparține armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei; ca al militarilor, ca in armată; militar (2), ostășesc, (învechit și popular) oște- nesc. Inșpector preste comunitașurile militărești. EUSTATiEvici, i. 118/9. Au ieșit din țarigrad ... în haine militărești. șincai, hr. i, 386/23, cf. 54/3. Noroadele ceale militărești seau ostașii. MAIOR, IST. 41/15, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Comandantul-șef al oștirei și-a sfîrșit tocmai trebile militărești. MACEDONSKI, O. III, 39. Redactă poate singur petițiile din 14 și 23 septembrie 1 717, prin care se cerea luarea în stâpînire militărească a întregei țeri-Românești. IORGA, L. I, 153. Stați ! stați ! striga într-una îmbrăcîndu-se cu o iuțeală militărească. REBREANU, I. 59, cf. id. N. 230. Erau bocanci militărești, vechi dar buni. PREDA, D. 141, cf. id. M. 165. Vocea lui George, poruncitoare și militărească, îl impresionă pe Mocanu. T. POPOVICI, SE. 82. Haine soldățăști sau melitârești. ALR II 4 923/514. ◊ (Învechit) Slujba militărească = stagiu militar, v. m i l i t a r (2). Slujba militărească era la ei o datorie, MOLNAR, I. 157/5, cf.NEGRUZZI, S. I, 39. 2. S. f. (Mai ales art.) Numele unui dans popular (JIPESCU, O. 52, DDRF) executat de ostași (ȘĂINEANU, D. U.); melodia după care se dansează. – Pl.: militărești. – Și: (popular) melitărésc, -eáscă adj., s. f. -Militar + suf. -esc.

MELITÁRÉSC, -EÁSCĂ adj., s. f. v. milităresc.