opțiuni
  • info

8 definiții pentru miluță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MILUȚĂ s. f. (Pop.) Diminutiv al lui milă1. – Milă1 + suf. -uță.

miluță1 sf [At: MARIAN, Î. 280 / E: milă1 + -uță] 1-2 (Pop; șhp) 1 Milucă (1-2). 3 (Pex) Persoană care întruchipează bunătate.

MILUȚĂ, miluțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui milă1. – Milă1 + suf. -uță.

MILUȚĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui milă1. Cine n-are mămucuță, Nu mai știe ce-i miluță. ȘEZ. XIX 116.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

miluță (pop.) s. f., g.-d. art. miluței

miluță (pop.) s. f., g.-d. art. miluței

miluță s. f., g.-d. art. miluței

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MILUȚĂ1 s. f. (în poezia populară) Diminutiv al lui m i l ă1 (I 3); blîndețe, bunătate, afecțiune ; p. ext. persoană care întruchipează aceste însușiri. Miluța noastră cea dulce Cat cu ochii cum se duce. MARIAN, Î. 280, cf. 121. Și miluța de la mamă Struțușor dulce de poamă. id. NU. 286, cf. ȚIPLEA, P. P. U2. Draga noastră măiculiță, Iubita noastră miluță. PAMFILE, S. T. 174. Cine n-are mâmucuță, Nu mai știe ce-i miluță. ȘEZ. XIX, 116. - Milă1 + suf. -uță.

Intrare: miluță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miluță
  • miluța
plural
  • miluțe
  • miluțele
genitiv-dativ singular
  • miluțe
  • miluței
plural
  • miluțe
  • miluțelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miluță, miluțesubstantiv feminin

  • 1. popular Diminutiv al lui milă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cine n-are mămucuță, Nu mai știe ce-i miluță. ȘEZ. XIX 116. DLRLC
etimologie:
  • Milă + -uță. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.