7 definiții pentru miresmat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIRESMAT, -Ă, miresmați, -te, adj. (Rar) Înmiresmat. – V. miresma.
MIRESMAT, -Ă, miresmați, -te, adj. (Rar) Înmiresmat. – V. miresma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
miresmat, ~ă a [At: (a. 1789) ap. IORGA, L. II, 324 / V: (înv) ~mit, ~ezmit / E: miresma] Înmiresmat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
miresmit, ~ă a vz miresmat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mirezmit, ~ă a vz miresmat corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIRESMAT adj. v. îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
miresmat adj. v. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIRESMÁT, -Ă adj. Care conține (și răspîndește) miresme (1); înmiresmat, îmbălsămat, parfumat, (învechit, rar) miresmător. Păzind liniștea patriii și bucuria, care înfloreaște ca un crin bine mirezmit întru luminarea limbii rumânești (a. 1789). ap. IORGA, F. II, 324. Un vînt molatec, miresmit, Cu păru-mi se juca. F (1886), 353. Aerul e rar, miresmat de rășina de brad, de fîn copt. CAMIL PETRESCU, U. N. 200. Lumea ieșea în pilcuri, seara, în parcul miresmat. DEMETRIUS, A. 195. S-au mai plimbat împreună prin padurea Andronache, pierzindu-se într-un luminiș cu ierburi miresmate. BENIUC, M. C. I, 457, cf. 293. - Pl.: miresmați, -te. – Și: (învechit) miresmít, -ă, mirezmít, -ă adj. – V. miresma.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
miresmat, miresmatăadjectiv
- 1. Parfumat, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat. DEX '09 DEX '98sinonime: parfumat îmbălsămat îmbătător înmiresmat
etimologie:
- miresma DEX '98 DEX '09