MONTĂ, monte, s. f. 1. Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducerii; montare². 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. – Din fr. monte.

montă sf [At: A VI, 26 / Pl: ~te / E: fr monte] 1 Împreunare a două animale de sex opus, în vederea reproducției Si: montare². 2 (Spc) Herghelie de armăsari pentru reproducere.

MONTĂ, monte, s. f. 1. Împreunare a două animale de sex opus în vederea reproducției; montare². 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. – Din fr. monte.

MONTĂ, monte, s. f. 1. împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare a altor animale. Stație de montă. Herghelie de armăsari pentru reproducere.

MONTĂ s.f. 1. Împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare la animale. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. [< fr. monte].

MONTĂ s. f. 1. împreunare a unui armăsar cu o iapă, pentru reproducere; împreunare la animale. 2. herghelie de armăsari pentru reproducere. (< fr. monte)

MONTĂ ~e f. 1) Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducției. 2) Loc special pentru împerecherea animalelor. /<fr. monte

*móntă f., pl. e (fr. monte, d. monter, a se sui; it. monta. V. remontă). Acțiunea împărecheriĭ la vite, bătaĭe.

montă s. f., g.-d. art. montei; pl. monte

montă s. f., g.-d. art. montei; pl. monte

montă s. f., g.-d. art. montei; pl. monte

MONTĂ s. (BIOL.) goană, gonire, împreunare, (reg.) montare, sărit. (~ la vite.)

MONTĂ s. goană, gonire, împreunare, (reg.) montare, sărit. (~ la vite.)

MONTĂ s. f. 1. Împreunare a două animale de sex opus, mai ales a unui armăsar cu o iapă, în vederea reproducției; (regional) montare². Însămînțârile artificiale dau posibilitatea ca de la reproducătorii masculi de mare valoare să putem obține de 10-15 ori mai mulți produși decît prin montă naturală. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 745, cf. ib. nr. 2 785. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. Cf. A VI 26. – Pl.: monte. – Din fr. monte.