MOPS, (1) mopși, s. m., (2) mopsuri, s. n. 1. S. m. Câine de talie mică, cu capul mare, globulos, cu botul turtit, cu părul scurt și neted; buldog. ♦ Epitet dat unei persoane cu nasul turtit. 2. S. n. Clește cu fălci curbate folosit la strângerea țevilor, a vanelor etc. în cadrul operațiilor de montare. – Din germ. Mops.

mops [At: POLIZU / V: (pop) mox / Pl: (1-3) ~pși, (4) ~uri / E: ger mops] 1 sm Câine puternic de statură mică, cu capul masiv, pătrat, cu botul turtit, cu părul scurt și neted Si: buldog. 2 sm (Prt) Persoană cu nasul cârn. 3 sm (Arg; înv) Epitet dat unui judecător de instrucție. 4 sn Clește cu fălci curbate, folosit la strângerea țevilor, a vanelor etc., în cadrul operațiilor de montare¹ (1).

MOPS, (1) mopși, s. m., (2) mopsuri, s. n. 1. S. m. Câine de statură mică, cu capul mare, pătrat, cu botul turtit, cu părul scurt și neted; buldog. ♦ Epitet dat unei persoane cu nasul turtit. 2. S. n. Clește cu fălci curbate folosit la strângerea țevilor, a vanelor etc. în cadrul operațiilor de montare. – Din germ. Mops.

MOPS, mopși, s. m. Rasă de cîini de statură mică, cu corpul puternic, cu capul mare și rotund, cu botul scurt și gros, cu părul scurt și neted; cîine de această rasă.

MOPS s.m. Buldog. ♦ Epitet dat cuiva cu nasul turtit. // s.n. Clește cu fălci curbate, folosit la strîngerea țevilor. [< germ. Mops, cf. fr. mops].

MOPS I. s. m. buldog; carlin. ◊ epitet dat cuiva cu nasul turtit. II. s. n. clește cu fălci curbate și prevăzute cu dinți. (< germ. Mops)

MOPS¹ ~și m. 1) Rasă de câini cu capul mare, bot scurt și turtit, cu labe scurte și groase; buldog. 2) Câine din această rasă. /<germ. Mops

mops m. câine cârn, rău și arțăgos. [Nemț. MOPS].

*mops m., pl. pșĭ (germ. mops, rus. mops, d. ol. mops, mop, mops, d. engl. mop, bot cîrn, box). Cîne box mic cu păru galben (fr. carlin).

mox sm vz mops

*BOX¹ (pl. bocși) sm. 🐒 = MOPS.

mops¹ (câine de rasă) s. m., pl. mopși

mops¹ (câine) s. m., pl. mopși

mops (câine) s. m., pl. mopși

mops, -pși.

MOPS s. v. buldog.

MOPS s. (ZOOL.) buldog, (rar) box. (Un cîine ~.)

mops (mopși), s. m. – Buldog. Germ. Mops.

MOPS s. m. 1. Cîine puternic de statură mică, cu capul mare, pătrat, cu botul turtit, cu părul scurt și neted. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., LM. Doamne oxigenate, înălțate pe câlcîie, plimbă mopși urîți. BRĂESCU, M. B. 20. Nu vorbea cum trebuie, ci numai mîrîia ca un mops. CAZIMIR, GR. 221. Aista-i Țubichi, răspunse Natanail. . . E un corceag de mops și de fox. SADOVEANU, O. IX, 21. Mopsul. . . este cîinele național englezesc. ENC. AGR. Și nu e nevoie ca un cîine să fie lup, mops, doberman, șpiț, setter, griffon, ca să merite o atenție respectoasă. ARGHEZI, C. J. 96. 2. Epitet peiorativ dat unei persoane cu nasul turtit, cîrn. Cf. BUL. FIL. V, 190. 3. (Argotic, în trecut) Epitet dat unui judecător de instrucție. Cf. CADE. – Pl.: mopși. – Și : (popular) mox s. m. – Din germ. Mops.