MORTAL, -Ă, mortali, -e, adj. 1. Care provoacă moartea, aducător de moarte; ucigător. ◊ Salt mortal = figură acrobatică foarte periculoasă, constând dintr-o mișcare de rotire totală a corpului în aer. 2. Specific unui mort (II), ca de mort. 3. Extraordinar, nemaipomenit (de bun, de frumos etc.). – Din lat. mortalis, it. mortale.

mortal, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 356 / Pl: ~i, ~e / E: lat mortalis cf it mortale, fr mortel] 1 (D. boli, răni, lovituri) Care provoacă moartea (1) Si: ucigător, (ltî) mortifer (1). 2 (Îs) Păcat ~ Păcat cumplit, teribil. 3 (Îas) Păcat care atrage osânda veșnică. 4 (Îs) Salt ~ Figură acrobatică foarte periculoasă, executată la înălțime mare și constând dintr-o rotire totală a corpului în aer. 5 (Fig) Schimbare bruscă și profundă a atitudinii, a opiniei etc. cuiva. 6 Specific mortului (54). 7 Ca de mort (54). 8 (Rar) Muritor. 9 (Arg) Extraordinar, nemaipomenit de bun, de frumos etc.

MORTAL, -Ă, mortali, -e, adj. 1. Care provoacă moartea, aducător de moarte; ucigător. ◊ Salt mortal = figură acrobatică foarte periculoasă, constând dintr-o mișcare de rotire totală a corpului în aer. 2. Specific unui mort (II), ca de mort. 3. (Arg.) Extraordinar, nemaipomenit (de bun, de frumos etc.). – Din lat. mortalis, it. mortale.

MORTAL, -Ă, mortali, -e, adj. Care provoacă moartea, care aduce moartea. E o stîncă neagră și rea și plină de o mortală primejdie. BOGZA, C. O. 374. Ciuma, ca toate boalele mortale... foarte periculoasă întîia oară, devine puțin violentă la acei care au mai fost loviți de ea. GHICA, S. A. 31. Salt (mortal) = figură de gimnastică constînd într-o mișcare de rotire totală a corpului cu capul în jos și cu picioarele în aer. ♦ Care poate provoca moartea; groaznic, îngrozitor. În prada unei senzații mortale. CARAGIALE, N. A. 88.

MORTAL, -Ă adj. Care provoacă moartea. ◊ Salt mortal = figură de gimnastică constînd dintr-o săritură în cursul căreia corpul face o rotire completă în aer. [< lat. mortalis, cf. it. mortale, fr. mortel].

MORTAL, -Ă adj. 1. care provoacă moartea. ♦ salt ~ = figură de gimnastică constând dintr-o săritură în cursul căreia corpul face o rotire completă în aer. 2. (arg.) extraordinar, nemaipomenit. (< lat. mortalis, it. mortale)

mortal, -ă adj. 1979 (arg. tinerilor) Extraordinar, nemaipomenit ◊ „Miștocul mortal se practică la propriu, la ocazii, când cineva deranjează prea tare [...]” R.l. 3 VIII 93 p. 1. ◊ „Washingtonul n-a avut trecere în fața băuturii mortale sake, făcută din orez.” Expres 30/94 p. 15. ◊ „Putem deveni serioși, mortal de serioși [...]” Expres 39/94 p. 3; v. și comă (1979) (din it. mortale; DEX-S)

MORTAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de moarte. Caz ~. 2) Care aduce moarte; de moarte; ucigător. Lovitură ~ă. 3) Care este caracteristic pentru morți; propriu morților. * Salt ~ săritură la gimnastică constând în rotirea totală a corpului în aer. /<lat. mortalis, it. mortale

mortal a. 1. care cauzează moarte: lovitură mortală; 2. de moarte: păcat, inimic [!] mortal; 3. muritor.

*mortál, -ă adj. (lat. mortalis, muritor). Muritor, omenesc, supus peiriĭ: neamu mortal. De moarte, care produce moarte: lovitură mortală. De moarte, implacabil, înverșunat: inamic mortal. Adînc, foarte chinuitor: durere mortală. Păcat mortal, care te face să perzĭ mila luĭ Dumnezeŭ. Salt mortal, săritură pin care facĭ un cerc în aer aruncîndu-te cu capu’n jos în ainte orĭ în apoĭ și căzînd tot în picĭoare. Adv. În mod mortal: rănit mortal.

mortal adj. m., pl. mortali; f. mortală, pl. mortale

mortal adj. m., pl. mortali; f. mortală, pl. mortale

mortal adj. m., pl. mortali; f. sg. mortală, pl. mortale

MORTAL adj. ucigător, (livr.) letal, (înv.) mortifer. (Lovitură ~.)

MORTAL adj. v. muritor, pieritor.

MORTAL adj. ucigător, (livr.) letal, (înv.) mortifer. (Lovitură ~.)

mortal adj. v. MURITOR. PIERITOR.

Mortal ≠ imortal, nemortal

mortal, -ă, mortali, -le adj. extraordinar, minunat, frumos excelent

MORTAL, -Ă adj. 1. (Mai ales despre boli, răni, lovituri) Care provoacă moartea (1), aducător de moarte; ucigător, (latinism învechit) mortifer. Fu agiuns de lancea mortală azvîrlită de brațul cel puternic a lui Dragoș. ASACHI, S. L. II, 71. Trei moldoveni. . . încingîndu-l în cerc îngust, detunau asupră-i lovituri mortale. CALENDAR (1853), 52/15. Lovirea a fost mortală. . . , totul este sfîrșit, nu-ți cer decît să mă plîngi. LĂZĂRESCU, S. 86/21. Ciuma, ca toate boalele mortale, . . . devine puțin violentă la acei cari au mai fost loviți de ea. GHICA, S. 31. Cu mînele ei strînge, Șărpi groaznici, lung la sîn, Silindu-i să-i strecoare cu-o mușcăturâ-n sînge Mortalul lor venin. OLLĂNESCU, H. O. 116. Avem pînă azi. . . peste șapte sute de cazuri de holeră, dintre care o sută cincizeci mortale. CAMIL PETRESCU, O. II, 313. Rana nu era mortală; ofițerul scăpă. T. POPOVICI, S. 238. ◊ Păcat mortal = păcat grozav, cumplit, teribil; păcat care atrage osînda veșnică; păcat de moarte, v. m o a r t e (1). Ignoranța . .. , invidia, mîndria, lăcomia și alte păcate mortale. FILIMON, O. I, 94. Prin două păcate mortale, el sfărmă pentru totdauna piedestalul măririi spanioale. HASDEU, I. V. XV. Salt mortal = a) figură acrobatică foarte periculoasă, executată la înălțime mare și constînd dintr-o rotire totală a corpului în aer. La circ. . . Un accident banal – Un acrobat, Un salt mortal Și. . . Acrobatul nu s-a mai sculat, MINULESCU, V. 127. Salturi mortale la trambolină. BRĂESCU, A. 246. (Glumeț, prin exagerare) Nădejdea de a scăpa de salturile mortale a căruții. ROM. LIT. 374²/9; b) f i g. schimbare bruscă și profundă a atitudinii, a opiniei etc. cuiva. 2. Specific mortului (II 1), (ca) de mort. Nu s-auzea-n departe decît mortala voce. HELIADE, O. I, 356. Onorară rămășițele lui mortale cu o paradă funerală. FILIMON, O. II, 311, cf. I, 340. [Capul lui Ion Vodă] livid, fix, speria prin un aer de ironie mortală, nu din astă lume, din nește sfere superioare. HASDEU, I. V. 175. Barba rară încadra o paliditate mortală. SADOVEANU, O. I, 83. 3. (Rar) Muritor. Cf. ARISTIA, PLUT. Corpul e partea noastră cea mortală. LM. – Pl.: mortali, -e. – Din lat. mortalis. Cf. it. m o r t a l e, fr. m o r t e l.