MOȘTENIRE, moșteniri, s. f. Faptul de a moșteni. 1. Transmitere a patrimoniului unei persoane decedate către una sau mai multe persoane în viață, în temeiul legii, al unui testament sau al unui contract de donație de bunuri viitoare. 2. Fig. Patrimoniu de valori morale, idei, fenomene culturale, intelectuale, artistice care se transmit de la o generație la alta. ♦ P. ext. Caracter fizic, însușiri care se transmit ereditar. – V. moșteni.

moștenire sf [At: BIBLIA (1688), 1162/50 / Pl: ~ri / E: moșteni¹] 1 Drept de succesiune. 2 (Ccr) Totalitate a bunurilor materiale rămase de la o persoană decedată și intrate în posesiunea altcuiva Si: patrimoniu, succesiune, (îvp) moșie¹ (1). 3 (Prc) Bun obținut prin drept succesoral Si: (îrg) moștină¹ (1), (îvr) moșnenie, moștenie, nemestnicie. 4 (Îla) De ~ Ereditar. 5 (Fig) Patrimoniu cultural, calități intelectuale, morale, artistice care se transmit de la o generație la alta. 6 (Pex) Însușire, caracter fizic care se transmite ereditar Vz ereditate. 7 (Reg; csc) Strămoși. 8 (Csc; bis) Șir de urmași. 9 (îrg) Țară.

MOȘTENIRE, moșteniri, s. f. Faptul de a moșteni. 1. Drept de succesiune; (concr.) totalitatea bunurilor rămase de la o persoană decedată și intrate în posesiunea altcuiva; p. restr. bun obținut prin drept succesoral. 2. Fig. Patrimoniu cultural, bunuri morale, intelectuale, artistice care se transmit de la o generație la alta. ♦ P. ext. Caracter fizic, însușiri care se transmit ereditar. – V. moșteni.

MOȘTENIRE, moșteniri, s. f. 1. Avere, bunuri materiale rămase de la o persoană decedată și intrate în posesia altcuiva. Moștenire să rămîie după el, nu era de unde. ANGHEL, PR. 63. Uite, avem de moștenire de la tata o pereche de opinci. ISPIRESCU, L. 215. ◊ Expr. A lăsa moștenire = a transmite cuiva un bun după moarte. Buzduganul ista îl avem lăsat moștenire de la strămoșul nostru. CREANGĂ, P. 57. Ștefan după moarte lăsă moștenire Arcul său și cupa l-astă mînăstire. BOLINTINEANU, O. 54. 2. Fig. Bunuri, morale, intelectuale, artistice, idei, fenomene de cultură etc. primite de la înaintași. N-a iertat soarta să-ncununi a ta dorință Și-al tău nume moștenire libertății să îl lași. ALEXANDRESCU, P. 133.

MOȘTENIRE ~i f. 1) Bunuri materiale rămase de la o persoană decedată și transmise altei (sau altor) persoane rămase în viață. 2) fig. Valorile morale, culturale, artistice, care se transmit de la o generație la alta. /v. a moșteni

moștenire f. 1. succesiune în averea provenită dela alții; 2. lucru moștenit.

moșteníre f. Acțiunea de a moșteni, ereditate. Lucru moștenit. V. patrimoniŭ, succesiune.

moștenire s. f., g.-d. art. moștenirii; pl. moșteniri

moștenire s. f., g.-d. art. moștenirii; pl. moșteniri

moștenire s. f., g.-d. art. moștenirii; pl. moșteniri

MOȘTENIRE s. (JUR.) patrimoniu, succesiune, (înv. și pop.) moșie, (înv. și reg.) miraz, moștină, rămășiță, (înv.) clironomie, dostoianie, moșnenie, moștenie, nemestnicie, rămas.

MOȘTENIRE s. (JUR.) patrimoniu, succesiune, (înv. și pop.) moșie, (înv. și reg.) miraz, moștină, rămășiță, (înv.) clironomie, dostoianie, moșnenie, moștenie, nemestnicie, rămas.

MOȘTENIRE s. f. 1. Faptul de a m o ș t e n i¹; drept de succesiune; (concretizat) totalitatea bunurilor succesorale, patrimoniu, succesiune, (învechit și popular) m o ș i e¹ (1); p. r e s t r. bun obținut prin drept succesoral; (învechit și regional) moștină¹ (1), (învechit) moșnenie, moștenie, nemestnicie. Veți da moștenirea fratelui lui. BIBLIA (1688), 116² /50. De va muri bolnavul, acesta-ș va piiarde moșneniia (moștenirea MUNT.) și vor fi toate bucatele și ocinile domnești. PRAV. 93. Puterea lui Suleiman încunună cu moștenirea pe Ioan Zapolu. VĂCĂRESCUL, IST. 261. Mircea. . . reclamă de la turci această moștenire. BĂLCESCU, M. V. 8. O moșioară . . . rămăsese moștenire fraților ei. NEGRUZZI, S. I, 20. Mult și greu se bate a mea inimă-n piept Cînd știu că tronul țării e dreapta moștenire A lui Ciubăr. ALECSANDRI, T. II, 126. Ștefan după moarte lasă moștenire Arcul său și cupa l-astă mănăstire. BOLINTINEANU, O. 54. Persoana juridică . . . avea drepturi asupra unei moșteniri. EMINESCU, N. 77. Găsi prilej. . . să orînduiască . . . moștenirea babei. CREANGĂ, P. 12, cf. 57. Uite, avem de moștenire de la tata o pereche de opinci, ISPIRESCU, L. 215. Moștenire să rămîie după el, nu era de unde, că ce avea. . . fusese de mult cheltuit. ANGHEL, PR. 63. Pot să vă mai spun că așteptăm și o moștenire. C. PETRESCU, C. V. 174. Cine așteaptă la moștenire, tîrziu se-nveselește. ZANNE, P. VIII, 348. Moștenirea cea mai bună, năravurile cele bune. id. ib. (F i g.) Meșterul. . . au lăsat la fiii săi meșterșugul lui spre moștenire (a. 1773). GCR II, 88/6. Numele plin de moșteniri: Virtuți și fapte și măriri. VĂCĂRESCUL, P. 270/1. Însă, vai! n-a iertat soarta să-ncununi a ta dorință Și-al tău nume moștenire libertății să îl lași. ALEXANDRESCU, M. 15. N-avea cui să lese moștenirea urei lui. EMINESCU, N. 3. Tatăl nu i-a putut lăsa moștenire și șefia partidului. BUJOR, S. 158. ◊ L o c. a d j. (Rar) De moștenire = ereditar. Noi n-avem boieri de moștenire. FILIMON, O. I, 206. ♦ F i g, Patrimoniu cultural, calități intelectuale, morale, artistice care se transmit de la o generație la alta. Trece pe primul plan . . . problema stăpînirii moștenirii literare. SAHIA, U.R.S.S. 171, cf. 161. Revizuirea întregii „moșteniri a trecutului”, revalorificarea ei în lumina marxism-leninismului. CONTEMP. 1948, nr. 111, 1/5. Cei mai mulți muncitori, și asta e moștenirea lor de clasă, știu să se ridice deasupra problemelor lor personale. V. ROM. octombrie 1954, 155. ♦ P. e x t. Însușire, caracter fizic care se transmite ereditar. V. e r e d i t a t e. Cf. COSTINESCU. În dosul lui, umăr în umăr, trei feciori cu aceiași ochi cît niște pahare – moștenirea neamului lor. SADOVEANU, O. VII, 336. 2. (Regional; cu sens colectiv) Strămoși (Borșa-Vișeu de Sus), ALR II/I h 173/362. ♦ (în textele bisericești) Șir de urmași. Blagosloveaște moștenirea ta. CALENDARIU (1814), 6/19. 3. (Învechit, rar) țară, patrie. Bărbații buni trăbuie să fie. . . ascultători la legile moștenirii (țării), ȚICHINDEAL, F. 251/26, cf. DDRF. – Pl.: moșteniri. – V. moșteni¹.