MUȘCHI², mușchi, s. m. 1. Organ al corpului la toate vertebratele și la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un țesut fibros și cărnos care, datorită proprietăților lui fundamentale, contractibilitatea și elasticitatea, pune în mișcare diferite organe și părți ale corpului. 2. Bucată de carne de animal desprinsă din regiunea șirei spinării, întrebuințată în alimentație. – Lat. musculus (< mus).

mușchi² sm [At: BIBLIA (1688), 150²/35 / V: (ltm) musclu, muscul, muscur / Pl: mușchi, (rar, sn) ~uri / E: ml musculus] 1 (Atm; mpl) Țesut fibros și cărnos care, datorită proprietăților fundamentale de contractilitate și elasticitate, după impulsul nervos primit, pune în mișcare diferite organe sau părți ale corpului. 2 (Spc) Bucată de carne macră de porc, de vacă etc., care se găsește de-a lungul coloanei vertebrale. 3 (Spc) Produs alimentar preparat prin sărarea, afumarea etc. musculaturii din regiunea dorsolombară.

MUȘCHI², mușchi, s. m. 1. Organ al corpului la toate vertebratele și la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un țesut fibros și cărnos care, datorită proprietăților lui fundamentale, contractibilitatea și elasticitatea, pune în mișcare diferite organe și părți ale corpului. 2. Bucată de carne de animal desprinsă din regiunea șirei spinării, întrebuințată în alimentație. – Lat. musculus (din mus).

MUȘCHI², (1) mușchi, s. m., (2) mușchiuri, s. n. 1. Țesut fibros și cărnos la oameni și la animale, care se contractă și se relaxează după impulsul nervos primit și pune în mișcare diferite organe și părți ale corpului, Ceilalți concurenți... cu pieptul lat cu mușchii în fus și cu tendoanele elastice. C. PETRESCU, Î. II 216. Pe fața-i osoasă mușchii jucau subt pielea oacheșă, întinsă și lucitoare. REBREANU, R. II 232. Munteanul e sprinten, potrivit în legăturile lui, mai mult mușchi decît carne. RUSSO, O. 101. 2. Bucată de carne de măcelărie desprinsă din regiunea șirei spinării, a pulpelor etc.

MUȘCHI² ~ m. Organ al corpului omenesc și al unor animale, format dintr-un țesut fibros care servește la mișcarea diverselor părți și organe ale corpului. /<lat. musculus

MUȘCHI³ ~ m. Bucată de carne moale (de porc, de vacă etc.), desprinsă din regiunea coloanei vertebrate și folosită în alimentație. /<lat. musculus

1) múșchĭ m., pl. tot așa (lat. músculus, dim. d. mus, guzan; vgr. mys, scr. mush, germ. maus, vsl. myšĭ; it. múscolo, pv. fr. muscle, cat. muscio, vpg. musgoo. V. miologie, myosotis). Organ fibros din care se compune carnea animalelor și pintr’ale căruĭ contracțiunĭ se produc toate mișcările animaluluĭ. În măcelărie, carnea de de-a lungu spinăriĭ. V. biceps.

musclu sm vz mușchi²

muscul sm vz mușchi²

muscur² sm vz mușchi²

mușchiu, ~ie a [At: ALR II, 3403/76 / Pl: ~chii / E: mușchi¹ + -iu] (Reg) Verde ca mușchiul¹ (1).

mușchiu m. 1. organ fibros ce formează carnea corpului și produce prin contracțiunile sale toate mișcările animalelor; 2. parte cărnoasă d’alungul șirei spinării la animale, carnea cea mai bună pentru fripturi: mușchi de vacă. [Lat. MUSCULUS, lit. șoricel (din cauza asemănării exterioare)].

mușchi s. m., art. mușchiul; pl. mușchi, art. mușchii

mușchi s. m., art. mușchiul; pl. mușchi, art. mușchii

mușchi (bot., anat.) s. m., art. mușchiul; pl. mușchi, art. mușchii

mușchi

mușchiu, mușchi.

MUȘCHI s. I. (ANAT.) mușchi constrictor = (înv.) mușchi strângător; mușchi involuntar v. mușchi neted; mușchi neted = mușchi involuntar; mușchi scheletic v. mușchi striat; mușchi striat = mușchi scheletic. II. (BOT.) briofită.

MUȘCHI STRÂNGĂTOR s. v. mușchi constrictor.

MUȘCHI CONSTRICTOR s. (ANAT.) (înv.) mușchi strîngător.

mușchi strîngător s. v. MUȘCHI CONSTRICTOR.

mușchi (mușchi), s. m. – 1. Țesut fibros și cărnos. – 2. Fileu, ramstec. – - Mr. mușcl’u, megl. mușchi. Lat. muscŭlus (Pușcariu 1138; Candrea-Dens., 1181; REW 5772), cf. it. muscolo, prov., fr. muscle, cat. musclo, sp. muslo, alb. musk „umăr” (Philippide, II, 648). – Der. mușchios, adj. (musculos); mușchiulos, adj., încrucișare între cuvîntul anterior cu musculos; muscular, adj., din fr. musculaire; musculatură, s. f., din fr. musculature; musculos, adj., din fr. musculeux. – Din rom. provine mag. musty (Edelspacher 19).

a avea mușchi / pitici pe creier expr. (adol.) a fi nebun

c-așa vrea mușchii mei! expr. fiindcă așa vreau eu!