6 definiții pentru mâniat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÂNIAT, -Ă, mâniați, -te, adj. Înfuriat, iritat, foarte supărat. [Pr.: -ni-at] – V. mânia.
MÂNIAT, -Ă, mâniați, -te, adj. Înfuriat, iritat, foarte supărat. [Pr.: -ni-at] – V. mânia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mâniat, ~ă sm, a [At: POLIZU / Pl: ~ați, ~e / E: mânia] 1-2 (Om) plin de mânie (1) Si: mânios (1-2). 3-4 (Om) supărat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNIAT, -Ă, mîniați, -te, adj. Supărat, iritat, înfuriat. ◊ (Substantivat) Radu avu tăria și făcu pe mîniatul pînă seara. VLAHUȚĂ, O. A. 113.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MÂNIAT adj. v. furios.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MÎNIAT adj. furios, îndîrjit, înfuriat, întărîtat, înverșunat, mînios, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărît, (înv. și reg.) scîrbit, (reg.) năvîrlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~ la culme.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎNIÁT, -Ă adj. 1. Minios (I 1). Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. S-o vezi cît de mîniată-i, vrea să ne bată și ne ocărește cum îi vine la gură. MILLE, V. P. 125. Mîniați de-a binele, cei doi reprezentanți ai stăpînirii luară cîte un toc. STĂNOIU, I. 105. Contenind o clipă vorba cu Mirel Pascu, duduca Florica s-a întors mîniată. GALAN, Z. R. 96. 2. Mînios (I 3). Pleacă trist și mîniat românul, că n-apucase să ceară și-l luase la trei păzește. RĂDULESCU-CODIN, I. 33. ◊ (Substantivat) Radu avu tăria și făcu pe mâniatul pînă seara. VLAHUȚĂ, O. A. 113. - Pl. : mîniați, -te. – V. mînia.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mâniat, mâniatăadjectiv
-
- Radu avu tăria și făcu pe mîniatul pînă seara. VLAHUȚĂ, O. A. 113. DLRLC
-
etimologie:
- mânia DEX '98 DEX '09