MÂNJIT, -Ă, mânjiți, -te, adj. Murdar, pătat; mâzgălit. – V. mânji.

mânjit, ~ă a [At: LB / V: (reg) mâj~ / Pl: ~iți, ~e / E: mânji] 1 Murdar (1). 2 (D. rufe) Spălat superficial. 3 (D. pereți sau case) Muruit (1). 4 (D. coli de hârtie, pânză etc.) Acoperit cu scris, desene, picturi neîndemânatice, urâte. 5 (D. persoane) Corupt.

MÂNJIT, -Ă, mânjiți, -te, adj. Murdar, pătat; mâzgălit. – V. mânjit.

mâjit, ~ă a vz mânjit

MÎNJIT, -Ă, mînjiți, -te, adj. Murdar, pătat, mîzgălit.

mânjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp., -jit prt.

MÂNJIT adj. 1. v. murdar. 2. jegos, murdar, nespălat, slinos, soios, (pop. și fam.) janghinos, (pop.) îngălat, (reg.) imos, (fam.) împuțit. (Om ~.)

MÂNJIT adj. v. pângărit, profanat, spurcat.

MÎNJIT adj. 1. jegos, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios, (livr.) maculat, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. și pop.) picat, scîrnav, (pop.) zăbălos, (reg. și fam.) puchinos, puchios, pucios, (reg.) dervelit, mazac, mîrșav, muruit, muscuros, muzgurit, perceat, rîpat, rîpos, zoios, (Mold., Bucov. și Ban.) feștelit, (Transilv.) mocicoș, (Transilv. și Maram.) piscoș, ronghioș, (Transilv., Maram. și Bucov.) tinos, (înv.) smîrced, smîrd, (fam.) împuțit, păduchios. (O cămașă ~.) 2. jegos, murdar, nespălat, slinos, soios, (pop. și fam.) janghinos, (pop.) îngălat, (reg.) imos, (fam.) împuțit. (Om ~.)

mînjit adj. v. PÎNGĂRIT. PROFANAT. SPURCAT.

mânjit, -ă, mânjiți, -te, adj. – Murdar, pătat, mâzgălit. – Din mânji (MDA).

MÎNJIT, -Ă adj. Murdar, pătat, (regional) mînjelit. Cf. LB, POLIZU, PONBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. O droaie de dănciuci. . se jucau în noroi, stropiți și mînjiți din creștet pînă-n talpă, STĂNOIU, C. I. 42. Din afară smălțuit Și dinlăuntru mînjit, se zice despre cel care este mai rău decît pare a fi. ZANNE, P. V, 600, cf. IV, 172. ◊ (Substantivat) N-am mai văzut un mînjît ca tine. Com. MARIAN. ◊ F i g. E în mine o tristețe mînjită, ca de moarte. CAMIL PETRESCU, U. N. 397. – Pl.: mînjiți, -te. – Și: (regional) mîjít, -ă adj. ALR II/36. – V. mînji.