pătat, ~ă [At: BIBLIA (1688) 222/15 / V: (reg) pet~ / Pl: ~ați, ~e / E: păta] 1 a Cu pete (1), cu murdărie Si: mânjit, murdar, (îvp) picat², (reg) perceat. 2 a (D. oameni) Cu pielea pigmentată diferit și inestetic pe unele porțiuni Si: (reg) perceat. 3 a (D. piele) Care este pigmentată diferit și inestetic pe unele porțiuni. 4 a (Arg; d. femei) Gravidă. 5 a (D. animale și plante) Care are porțiuni de altă culoare pe un fond mai mult sau mai puțin omogen colorat Si: bălțat, (reg) picat. 6 a (D. animale și plante; pex) Pestriț. 7 a (Fig) Pângărit. 8 a (Fig) Compromis. 9 a (Fig) Dezonorat. 10 sm (Iht; reg) Păstrăv (1) (Salmo trutta fario). 11 sm (Bot; reg; lpl) Dedițel de pădure (Anemone silvestris).

PĂTAT, -Ă, pătați, -te, adj. Cu pete, murdar, murdărit. Coală de hîrtie pătată. ♦ Cu pete sau semne de culoare diferită. (Cu pronunțare regională) Numa-s neagră și patată Și prin străini depărtată. ȘEZ. III 153. ◊ Fig. Amară trebuie să fie [moartea] pentru omul cu cugetul pătat. NEGRUZZI, S. I 243.

PĂTAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PĂTA și A SE PĂTA. 2) (despre oameni) Care are pielea pigmentată pe unele porțiuni. 3) (despre animale sau despre plante) Care are pete; cu pete. /v. a (se) păta

pătat a. cu pete.

pătát, -ă adj. (d. pătez). Care are pete: haínă pătată). Fig. Compromis, cu onoarea pătată: om pătat. – În Olt. și Btș. petat.

petat, ~ă a vz pătat

petát, V. pătat.

!sânger-pătat (plantă) s. m., pl. sângeri-pătați

sânger-pătat s. m.

PĂTAT s. v. păstrăv.

PĂTAT adj. v. compromis, dezonorat, discreditat, necinstit, pângărit, profanat, spurcat, terfelit.

PĂTAT adj. l. v. murdar. 2. v. bălțat.

PĂTAT adj. 1. jegos, mînjit, murdar, negru, nespălat, răpănos, slinos, soios, (livr.) maculat, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. și pop.) picat, scîrnav, (pop.) zăbălos, (reg. și fam.) puchinos, puchios, pucios, (reg.) dervelit, mazac, mîrșav, muruit, muscuros, muzgurit, perceat, rîpat, rîpos, zoios, (Mold., Bucov. și Ban.) feștelit, (Transilv.) mocicoș, (Transilv. și Maram.) piscoș, ronghioș, (Transilv., Maram. și Bucov.) tinos, (înv.) smîrced, smîrd, (fam.) împuțit, păduchios. (O cămașă ~.) 2. bălțat, pestriț, tărcat, (pop.) prian, (înv. și reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărcuș, (Transilv. și Bucov.) alaciu, (prin Transilv.) cheș, (Ban.) șar, (prin Ban.) șălean, (prin Olt. și Ban.) șerguiat, (prin Transilv.) șvaițăr. (Animal ~; animal cu părul ~.)

pătat adj. v. COMPROMIS. DEZONORAT. DISCREDITAT. NECINSTIT. PÎNGĂRIT. PROFANAT. SPURCAT. TERFELIT.

pătat s. v. PĂSTRĂV.

Pătat ≠ nepătat