mărunțuș sn [At: (a. 1780) URICARIUL, XXIV, 450 / V: (reg) mănun~, ~rân~, mânân~, mânț~, mânun~^[1] / Pl: ~uri / E: mărunți (pll mărunt) + -uș] 1 (Reg) Pădurice. 2 (Înv; îlav) Cu ~ul În cantitate mică. 3 (Îal) Cu bucata. 4 (Îvp; lpl) Mărunțișuri Vz mărunțiș (9). 5 (Îvp; lpl) Fleacuri. 6 (Îvp; lpl) Amănunte. 7 (Îvp; lpl) Măruntaie (2).

mănunțușuri snp vz mărunțuș

mărânțușuri snp vz mărunțuș

mânânțuș sn vz mărunțuș

mânțușuri snp vz mărunțuș

mânunțușuri snp vz mărunțuș corectat(ă)

mărunțuș (înv., pop.) s. n., pl. mărunțușuri

mărunțuș (înv., pop.) s. n., pl. mărunțușuri

mărunțuș s. n., pl. mărunțușuri

MĂRUNȚUȘ s. v. pădurice.

mărunțuș s. v. PĂDURICE.

MĂRUNȚÚȘ s. n. I. (Regional ; cu sens colectiv) Pădurice (Valea Seacă-Bacău). A. IX 2. II. (Învechit; în loc. adv.) Cu mărunțușul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu. Canalurile ce intră în oraș sînt pline de corăbii care au într-însele mărfuri, și stau pînă le vînd, unii cu ridicata și alții cu mărunțușul. GOLESCU, Î. 79. El pedepsește orice fraudă a celor ce vînd cu mărunțușul. N. A. BOGDAN, C. M. 95. III. (Învechit și popular ; la pl.) 1. Mărunțișuri. V. m ă r u n ț i ș (III 1). Toate trebuincioasele viilor, adecă căzi, ciubere și alte mărunțușuri. . . le-am vîndut dumisale logofătului (a. 1780). URICARIUL, XXIV, 450. Mai pe urmă le-au și plătit, adecă: . . . 200 galbeni pentru niște vin, i alte mărunțușuri (a. 1 793). ib. XVI, 321. Și-odată încep cu toții a cărăbăni la saltele cu puf, periríi moi, o legătură cu demîncare și alte mărunțușuri. CREANGĂ, P. 117. Sub streșina stuhuitâ stătea spînzurată o coasă ruginită, o secere și alte mărunțușuri. CONTEMPORANUL, V₁ 290, cf. ȘEZ. II, 149, V, 106. Fleacuri, nimicuri, mărunțișuri (III 3). Scopul meu a fost. . . nu să scriu toate mărunțușurile din care necum neamul, ci nici private familiile românești pot avea vreun folos. ȘINCAI, HR. III, 219/6. Meșteșugul stă mai ales în alegerea cenușii, dar și în alte „mărunțușuri”. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 169. ♦ Amănunte, detalii. Legăturile despre împărăție au fost aceste: . . . în Moldova pașă să nu puie și alte mănunțușuri pentru semnele hotarelor. M. COSTIN, LET. I, 252/18. IV. (Învechit și popular ; la pl. sau la sg. cu sens colectiv) Măruntaie (I 1). Belesc apoi boul: giunghindu-l, deci, tot bărdăhanul îl scot, numai ce lasă mărunțușurile într-însul și săul. HERODOT (1 645), 106. Limbi, capete, picioare, măruntăi, grăsime de mascur, de bou și alte mărunțușuri a dobitoacelor. IST. AM. 69^v/19, cf. ALR I 751. – Pl.: mărunțușuri. – Și: (regional) mărînțúșuri (ALR I 751/538), mănunțúșuri, mînunțúșuri (ib. 751/269), mînțúșuri (ib. 751/283) s. n. pl., mînînțúș (ȘEZ. V, 106, ALR I 751/215, 266, 331, 335, 357, 360, 384, 387, 394, 542) s. n. – Mărunți (pl. lui mărunt) + suf. -uș.

MĂNUNȚUȘURI s. n. pl. v. mărunțuș.

MĂRÎNȚUȘURI s. n. pl. v. mărunțuș.