mărăciniș sn [At: ISPIRESCU, L. 109 / V: (nob) mărăciș / Pl: ~uri / E: mărăcine + -iș] 1 Desiș, mulțime de mărăcini (1) Si: mărăcine (11). 2 Loc acoperit cu mărăcini (1) Si: spinărie, (reg) mărăcinet.

MĂRĂCINIȘ, ntărăcinișuri, s. n. Tufăriș de mărăcini. Drumul ieșea la un loc deschis, între mărăcinișuri înalte și dese. DUMITRIU, V. E. 74. Făt-Frumos... se opri și el mai cît colea, după un mărăciniș. ISPIRESCU, E. 109.

MĂRĂCINIȘ ~uri n. 1) Loc unde cresc mărăcini. 2) Desiș de mărăcini. /mărăcine + suf. ~iș

mărăciniș n. locul unde au crescut mulți mărăcini.

mărăciníș n., pl. urĭ. Loc acoperit de mărăcinĭ: mărăcinișu de porumbele rămăsese neatins de plug (Sov. 240).

mărăciș sn vz mărăciniș

mărăciniș s. n., pl. mărăcinișuri

mărăciniș s. n., pl. mărăcinișuri

mărăciniș s. n., pl. mărăcinișuri

MĂRĂCINIȘ s. mărăcini (pl.), spinărie, (reg.) mărăcinet, spinăriș, spinet, spiniș. (S-a încurcat în ~.)

MĂRĂCINIȘ s. mărăcini (pl.), spinărie, (reg.) mărăcinet, spinăriș, spinet, spiniș. (S-a încurcat în ~.)

MĂRĂCINÍȘ s. n. Desiș sau mulțime de mărăcini (1), loc acoperit cu mărăcini ; spinărie, (regional) mărăcinet. Dacă văzu pe Făt-Frumos că vrea să poposească, se opri și el mai cît colea, după un mărăciniș. ISPIRESCU, L. 109. Răsăreau viorele prin mărăcinișuri. LUC. VI, 147. Cine sînteți, fețe alese, Că străbateți crînguri dese. . . Ca să rupeți mîndrul strai Prin mărăciniș și scai? V. ROM. septembrie 1 954, 73. S-a lărgit suprafața de pășunat. . . prin lucrări de. . . curățare de mărăcinișuri. SCÎNTEIA, 1 960, nr. 4 831. Cică atunci mărăcinișu și bălăriile irea cît casa. GRAIUL, I, 225. ◊ (În context figurat) M-aș cere, taică, la școală. Mă îndemnară domnul învățător; zice că sînt fir de grîu în mărăciniș. SADOVEANU, M. C. 10. – Pl.: mărăcinișuri. – Și: (neobișnuit) mărăciș s. n. PONTBRIANT, D. – Mărăcine + suf. -iș.

MĂRĂCÍȘ s. n. v. mărăciniș.