NĂBĂDĂIOS, -OASĂ, năbădăioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. (Pop. și fam.) Care se supără ușor, care își iese repede din fire. ♦ Care se ține de glume, de farse. ♦ (Despre animale) Nărăvaș. 2. (Reg.) Epileptic. – Din năbădaie.

năbădăios, ~oasă [At: GORJAN, H. I, 54/22 / Pl: ~oși, ~oase / E: năbădaie + -os] (Pop) 1-2 smf, a (Reg) (Om) bolnav de epilepsie. 3-4 smf, a (Fam) (Persoană) isterică. 5-6 smf, a (Persoană) nebună. 7-8 smf, a (Om) iute la mânie. 9-10 smf, a (Om) supărăcios. 11-12 smf, a (Om) capricios. 13 a Înfocat. 14 a Aprig. 15 a Care se ține de năzbâtii Si: nebunatic. 16 a (D. animale) Nărăvaș (1). 17 a (D. animale) Sălbatic. 18 av (Rar) Cu lăcomie.

NĂBĂDĂIOS, -OASĂ, năbădăioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. (Pop. și fam.) Care se supără ușor, care își iese repede din fire. ♦ Care se ține de glume, de farse. ♦ (Despre animale) Nărăvaș. 2. (Reg.) Epileptic. – Năbădăi¹ + suf. -os.

NĂBĂDĂIOS, -OASĂ, năbădăioși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Care își iese repede din fire; supărăcios, iute, aprins. Ce viață putea ea să aibă în casa acestui bătrîn zuliar și năbădăios. VLAHUȚĂ, O. A. III 16. Cu baba nu vă puneți... zise un flăcău mai năbădăios. CONTEMPORANUL, V_I 297. Aoleo! ce bătăioasă! Îmblă tot năbădăioasă. ALECSANDRI, P. P. 352. ◊ (Substantivat) Începu să zbiere ca un năbădăios și închise ușa cu repeziciune. FILIMON, C. 226. ♦ Capricios, deșucheat. Junona porunci unei zîne năbădăioase să turbure mintea bietului Ercule. ISPIRESCU, U. 29. ♦ (Despre animale) Nărăvaș, sălbatic. Patru iepe, sirepe și năbădăioase. ISPIRESCU, U. 48. 2. (Regional) Epileptic. (Substantivat) Începu a tremura... ca un năbădăios. GORJAN, H. I 54.

NĂBĂDĂIOS ~oasă (~oși, ~oase) pop. 1) Care are năbădăi; supărăcios. 2) (despre animale) Care este nărăvaș; cu nărav. Cal ~. /năbădăi + suf. ~os

năbădăios a. 1. epileptic; 2. furios; 3. (fam. și ironic) strașnic: ochiade năbădăioase.

năbădăĭós, -oásă adj. (din bătăĭos cu pref. slav. na-). Apucat de năbădăĭ, navîrlios, furios: un orator năbădăĭos.

năbădăios (pop., fam.) adj. m., pl. năbădăioși; f. năbădăioasă, pl. năbădăioase

năbădăios (pop., fam.) adj. m., pl. năbădăioși; f. năbădăioasă, pl. năbădăioase

năbădăios adj. m. (sil. -ios), pl. năbădăioși; f. sg. năbădăioașă, pl. năbădăioase

NĂBĂDĂIOS s., adj. v. epileptic.

NĂBĂDĂIOS adj. v. furios, îndârjit, înfuriat, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, pornit.

NĂBĂDĂIOS adj. v. nărăvaș.

NĂBĂDĂIOS adj. nărăvaș, nărăvit, (reg.) iabraș, (prin Ban.) bîvaș, (Ban.) porav, (prin Transilv.) poroș, (Transilv. și prin Maram.) sucaș, (Transilv.) șupar. (Cal ~.)

năbădăios adj. v. FURIOS. ÎNDÎRJIT.ÎNFURIAT. ÎNTĂRÎTAT. ÎNVERȘUNAT. MÎNIAT. MÎNIOS. PORNIT.

năbădăios s., adj. v. EPILEPTIC.

năbădăios, -oasă, năbădăioși, oase adj. 1. (pop.) care se supără ușor 2. care se ține de farse 3. (reg.) epileptic