opțiuni
  • info

9 definiții pentru năvălire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂVĂLIRE, năvăliri, s. f. Acțiunea de a năvăli și rezultatul ei. – V. năvăli.

NĂVĂLIRE, năvăliri, s. f. Acțiunea de a năvăli și rezultatul ei. – V. năvăli.

năvălire sf [At: NECULCE, L. 332 / Pl: ~ri / E: năvăli] 1 Repezire asupra cuiva cu intenții agresive sau criminale Si: (înv) năbușeală (1). 2 (Mil) Atac. 3 (Mil) Invazie. 4 Năpustire asupra cuiva. 5 (Înv) Viteză. 6 (Înv) Grabă. 7 Revărsare abundentă și violentă a sângelui, a lacrimilor etc. 8 Înghesuială.

NĂVĂLIRE, năvăliri, s. f. Acțiunea de a năvăli; atac, asalt, invazie. Ce socotiți că mi-ți era? o mulțime de jigănii mici și urîte la vedere... pornite spre năvălire. ISPIRESCU, U. 100. Albert, craiul Lehiei, făcut-au un vis mare, Un vis de năvălire. ALECSANDRI, P. A. 137. Îi făcură cunoscut că Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator spre a administra țara și a o păzi de năvălirile dușmanilor. BĂLCESCU, O. II 270.

năvălíre f. Acțiunea de a năvăli, invaziune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năvălire s. f., g.-d. art. năvălirii; pl. năvăliri

năvălire s. f., g.-d. art. năvălirii; pl. năvăliri

năvălire s. f., g.-d. art. năvălirii; pl. năvăliri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂVĂLIRE s. 1. (MIL.) v. asalt. 2. v. erupție.

NĂVĂLIRE s. 1. (MIL.) asalt, atac, iureș, năvală, (înv. și reg.) șturm. (~ dezlănțuită împotriva cetății.) 2. erupție, irupere, irupție, izbucnire, răbufnire, țîșnire. (~ petrolului din pămînt.)

Intrare: năvălire
năvălire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năvălire
  • năvălirea
plural
  • năvăliri
  • năvălirile
genitiv-dativ singular
  • năvăliri
  • năvălirii
plural
  • năvăliri
  • năvălirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năvălire, năvălirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a năvăli și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asalt atac invazie
    • format_quote Ce socotiți că mi-ți era? o mulțime de jigănii mici și urîte la vedere... pornite spre năvălire. ISPIRESCU, U. 100. DLRLC
    • format_quote Albert, craiul Lehiei, făcut-au un vis mare, Un vis de năvălire. ALECSANDRI, P. A. 137. DLRLC
    • format_quote Îi făcură cunoscut că Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator spre a administra țara și a o păzi de năvălirile dușmanilor. BĂLCESCU, O. II 270. DLRLC
etimologie:
  • vezi năvăli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.