12 definiții pentru nețărmurit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEȚĂRMURIT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Pref. ne- + țărmurit.

nețărmurit, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. II, 46 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + țărmurit] 1 Care nu are limite, margini. 2 Care se întinde la infinit. 3 (Pex) Foarte lung. 4 (Pex) Foarte mare. 5 (Pex) Foarte numeros. 6 Care nu cunoaște limite în intensitate Si: imens, nemărginit (8). 7 (Îvr; d. oameni) Atotputernic.

NEȚĂRMURIT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Ne- + țărmurit.

NEȚĂRMURIT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu are limite, fără margini, imens. O nețărmurită dragoste pentru țară se desprinde din versurile poeților. BENIUC, P. 147. O bucurie nețărmurită îi furnica prin toate mădularele. SADOVEANU, O. V 340. Frunza codrilor nu se clătina și tăcerea neturburată își întinsese pretutindeni nețărmurita ei stăpînire. HOGAȘ, M. N. 165.

NEȚĂRMURIT ~tă (~ți, ~te) Care nu are limite; de necuprins; nemărginit; nelimitat. /ne- + țărmurit

nețărmurit a. nemărginit: împărății nețărmurite.

nețărmurít, -ă adj. Rar. Fără țărmurĭ, nemărginit, infinit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nețărmurit adj. m., pl. nețărmuriți; f. nețărmuri, pl. nețărmurite

nețărmurit adj. m., pl. nețărmuriți; f. nețărmurită, pl. nețărmurite

nețărmurit adj. m., pl. nețărmuriți; f. sg. nețărmurită, pl. nețărmurite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEȚĂRMURIT adj. v. imens.

NEȚĂRMURIT adj. imens, infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfîrșit, (rar) ilimitat. (O cîmpie ~.)

Intrare: nețărmurit
nețărmurit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nețărmurit
  • nețărmuritul
  • nețărmuritu‑
  • nețărmuri
  • nețărmurita
plural
  • nețărmuriți
  • nețărmuriții
  • nețărmurite
  • nețărmuritele
genitiv-dativ singular
  • nețărmurit
  • nețărmuritului
  • nețărmurite
  • nețărmuritei
plural
  • nețărmuriți
  • nețărmuriților
  • nețărmurite
  • nețărmuritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nețărmurit, nețărmuriadjectiv

  • 1. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O nețărmurită dragoste pentru țară se desprinde din versurile poeților. BENIUC, P. 147. DLRLC
    • format_quote O bucurie nețărmurită îi furnica prin toate mădularele. SADOVEANU, O. V 340. DLRLC
    • format_quote Frunza codrilor nu se clătina și tăcerea neturburată își întinsese pretutindeni nețărmurita ei stăpînire. HOGAȘ, M. N. 165. DLRLC
etimologie:
  • ne- + țărmurit. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.