15 definiții pentru nemărginit
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEMĂRGINIT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Pref. ne- + mărginit.
nemărginit, ~ă [At: AETHIOPICA, 50r/21 / V: (rar) ~genit / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + mărginit] 1 a Care nu are margini Si: (înv) nescris (3). 2 a Care se întinde la infinit. 3 a (Pex) Foarte lung. 4 a (Pex) Foarte mare. 5 a (Pex) Foarte numeros. 6 sn Nemărginire (2). 7 a (Nob) Interminabil. 8 a Care nu cunoaște limite în intensitate Si: extrem, imens, nețărmurit (6), (înv) necovârșit (4). 9 a (Înv; fig) Liber de orice constrângere Si: neîngrădit (3). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMĂRGINIT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Ne- + mărginit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMĂRGINIT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. Care nu are margini, nelimitat, fără capăt; p. ext. fără număr, infinit. Soarele asfințise... și împrăștia o lumină dulce pe întinderile nemărginite. SADOVEANU, O. VII 24. Nemărginită se întindea... Balta Dunării. CAMIL PETRESCU, N. 63. Vede ieșind dintr-o pădure-n depărtare cele șepte iepe alungate de un roi nemărginit de țințari. EMINESCU, N. 20. ◊ Fig. Pe șesuri și-n văi era o tăcere nemărginită. SADOVEANU, O. VI 11. Simt frămîntată-n urlete păgîne Nemărginita lumilor durere. GOGA, C. P. 145. Toată ființa lui respira o nemărginită bunătate. VLAHUȚĂ, O. A. III 11.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nemărginit a. fără de margini. ║ n. infinitul. ║ adv. extrem: nemărginit de bun.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nemărginít, -ă adj. Fără margine, infinit. S.n. pl. urĭ. Infinit. Adv. Nemărginit de bun.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nemărgenit, ~ă a vz nemărginit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nemărginit adj. m., pl. nemărginiți; f. nemărginită, pl. nemărginite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nemărginit adj. m., pl. nemărginiți; f. nemărginită, pl. nemărginite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nemărginit adj. m., pl. nemărginiți; f. sg. nemărginită, pl. nemărginite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NEMĂRGINIT adj. 1. colosal, enorm, imens, nemăsurat, nesfârșit, vast, (livr.) incomensurabil. (O suprafață ~.) 2. v. imens. 3. complet, deplin, desăvârșit, infinit, total, (fig.) orb. (Are o încredere ~ în el.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEMĂRGINIT s. enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nemărginire, nesfârșire, nesfârșit, vastitate. (~ul câmpiei.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEMĂRGINIT adj. 1. colosal, enorm, imens, nemăsurat, nesfîrșit, vast, (livr.) incomensurabil. (O suprafață ~.) 2. imens, infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemăsurat, nesfîrșit, nețărmurit, (rar) ilimitat. (Orizont ~.) 3. complet, desăvîrșit, infinit, total, (fig.) orb. (Are o încredere ~ în el.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMĂRGINIT s. enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nemărginire, nesfîrșire, nesfîrșit, vastitate. (~ cîmpiei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Nemărginit ≠ mărginit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
nemărginit, nemărginităadjectiv
- 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Soarele asfințise... și împrăștia o lumină dulce pe întinderile nemărginite. SADOVEANU, O. VII 24. DLRLC
- Nemărginită se întindea... Balta Dunării. CAMIL PETRESCU, N. 63. DLRLC
- 1.1. Foarte lung, foarte mare, foarte numeros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vede ieșind dintr-o pădure-n depărtare cele șepte iepe alungate de un roi nemărginit de țințari. EMINESCU, N. 20. DLRLC
-
-
- 2. Care nu cunoaște limite în intensitate. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: extrem imens nețărmurit
- Pe șesuri și-n văi era o tăcere nemărginită. SADOVEANU, O. VI 11. DLRLC
- Simt frămîntată-n urlete păgîne Nemărginita lumilor durere. GOGA, C. P. 145. DLRLC
- Toată ființa lui respira o nemărginită bunătate. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. DLRLC
-
etimologie:
- Ne- + mărginit DEX '98
- ne- + mărginit. DEX '09