NEASTÂMPĂRAT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

neastâmpărat, ~ă a [At: URECHE, L. 158 / V: (înv) ~tămp~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + astâmpărat] 1 Care nu se astâmpără Si: nedomolit (îvp) neostoit (1). 2 (Spc; d. oameni, firea, temperamentul lor) Care se agită continuu Si: agitat. 3 (D. oameni) Nesupus (2). 4 (D. oameni) Turbulent. 5 (D. oameni) Recalcitrant. 6 Care trădează dinamism. 7 (Îvr; d. climat) Care prezintă mari diferențe Si: excesiv. 8-9 (D. copii; îoc liniștit, cuminte) (Excesiv de) vioi Si: zburdalnic, zvăpăiat, (îvp; rar) neostoit (4), (Ban) nestatornic (2), (îrg) nestătător (3). 10 (Pex; d. copii) Obraznic. 11 (D. copii) Rău. 12 (D. ochi; pex, d. privire) Care exprimă vioiciune Si: jucăuș. 13 Tulburat. 14 Neliniștit (3). 15 Nervos (13). 16 Nerăbdător (7). 17 (Rar; d. vremuri, stări) Zbuciumat.

NEASTÂMPĂRAT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Ne- + astâmpărat.

NEASTÂMPĂRAT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la astâmpărat) (despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zbanghiu; zburdalnic; zvăpăiat. * De ~ care nu poate fi astâmpărat. [Sil. ne-as-] /ne- + astâmpărat

neastâmpărat a. fără astâmpăr.

neastămpărat, ~ă a vz neastâmpărat

ASTÎMPĂRAT adj. 1 p. ASTÎMPĂRA ¶ 2 Liniștit, cuminte ¶¶ contr. NEASTÎMPĂRAT.

NEASTÎMPĂRAT, -Ă, neastîmpărați, -te, adj. Plin de neastîmpăr, neliniștit, tulburat, agitat, nepotolit. Dincă se plimbă prin birou neastîmpărat, nerăbdător. VLAHUȚĂ, O. A. 208. Merge drept.. tot mai iute, tot mai neastîmpărată, tot mai îmbătată de fericirea apropierii. SLAVICI, N. I 103. Era duh neastîmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși. CREANGĂ, A. 135. ♦ (Mai ales despre copii; în opoziție cu așezat, cuminte) Zburdalnic, zglobiu. Eram subțirică, iute și neastîmpărată ca argintul viu. SADOVEANU, O. VIII 45. Din copil neastîmpărat ce eram, mă făcui un băiet așezat și înțelept. SLAVICI, N. I 150. Frate-meu cel mare, nătîng și neastîmpărat, cum îl știi, fuga la ușă să deschidă. CREANGĂ, P. 27. ◊ (Substantivat) La fereastra lui moș Gheorghe stau neastîmpăratele celea de Mărica și Catinca și-i tot strigă să se gătească mai iute. SP. POPESCU, M. G. 23. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. Clipește des din ochii mici, veseli și neastîmpărați. STANCU, U.R.S.S. 154.

neastîmpărát, -ă adj. (ea 2 sil.). Neliniștit, agitat, zburdalnic.

neastâmpărat (desp. ne-as-) adj. m., pl. neastâmpărați; f. neastâmpărată, pl. neastâmpărate

neastâmpărat (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpărați; f. neastâmpărată, pl. neastâmpărate

neastâmpărat adj. m. (sil. ne-as-), pl. neastâmpărați; f. sg. neastâmpărată, pl. neastâmpărate

NEASTÂMPĂRAT adj. 1. v. zbuciumat. 2. v. zburdalnic. 3. v. jucăuș.

Neastâmpărat ≠ astâmpărat

NEASTÎMPĂRAT adj. 1. agitat, frămîntat, neliniștit, nepotolit, zbuciumat. (A dus o viață ~.) 2. drăcos, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.) 3. jucăuș, vioi. (Ochi ~; privire ~.)