opțiuni
  • info

11 definiții pentru necontestat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECONTESTAT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Pref. ne- + contestat (după fr. incontesté).

necontestat, ~ă [At: RUSSO, S. 79 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + contestat] 1 a Care nu este contestat. 2 a Care nu poate fi pus la îndoială Si: incontestabil, indiscutabil, netăgăduit. 3 av Fără îndoială Si: indiscutabil.

NECONTESTAT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Ne- + contestat (după fr. incontesté).

NECONTESTAT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; recunoscut (ca valabil, adevărat), netăgăduit, evident. Primele sale poezii... îl ridicară îndată [pe Alecsandri] la titlul necontestat de întîiul poet național al Romîniei. NEGRUZZI, S. I 339. Un lucru necontestat că limbile se prefac. RUSSO, O. 75.

NECONTESTAT, -Ă adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; evident. [< ne- + contestat, cf. fr. incontesté].

*incontestát, -ă adj. (in- și contestat). Care nu e contestat: șef incontestat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

necontestat adj. m., pl. necontestați; f. necontestată, pl. necontestate

necontestat adj. m., pl. necontestați; f. necontestată, pl. necontestate

necontestat adj. m., pl. necontestați; f. sg. necontestată, pl. necontestate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NECONTESTAT adj. v. categoric.

NECONTESTAT adj. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.)

Intrare: necontestat
necontestat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necontestat
  • necontestatul
  • necontestatu‑
  • necontestată
  • necontestata
plural
  • necontestați
  • necontestații
  • necontestate
  • necontestatele
genitiv-dativ singular
  • necontestat
  • necontestatului
  • necontestate
  • necontestatei
plural
  • necontestați
  • necontestaților
  • necontestate
  • necontestatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

necontestat, necontestatăadjectiv

  • 1. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; recunoscut (ca valabil). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: evident incontestabil netăgăduit recunoscut
    • format_quote Primele sale poezii... îl ridicară îndată [pe Alecsandri] la titlul necontestat de întîiul poet național al Romîniei. NEGRUZZI, S. I 339. DLRLC
    • format_quote Un lucru necontestat că limbile se prefac. RUSSO, O. 75. DLRLC
etimologie:
  • ne- + contestat (după limba franceză incontesté). DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.