11 definiții pentru netăgăduit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NETĂGĂDUIT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Pref. ne- + tăgăduit.

netăgăduit, ~ă a [At: PRAV. COND. (1780), 58 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + tăgăduit] 1 Care nu poate fi pus la îndoială Si: incontestabil, necontestat. 2 Care nu se discută, fiind evident Si: indiscutabil. 3 Cert. 4 Categoric.

NETĂGĂDUIT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Ne- + tăgăduit.

NETĂGĂDUIT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială; neîndoios, indiscutabil, sigur, cert. Adunarea... a socotit de netăgăduită datorie, în numele suferințelor patriei, ajutorul și cooperația d-voastră. GHICA, A. 797. Drepturi pozitive și netăgăduite. BĂLCESCU, O. II 262. Netăgăduit este că omul neînvățat e ca un copac neîngrijit. NEGRUZZI, S. I 8. ◊ Loc. adv. De netăgăduit = incontestabil.

netăgăduit a. ce nu se poate tăgădui.

netăgăduít, -ă adj. Care nu se poate tăgădui, indiscutabil, incontestabil, cert: succes netăgăduit. Adv. Netăgăduit că e așa.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

netăgăduit adj. m., pl. netăgăduiți; f. netăgădui, pl. netăgăduite

netăgăduit adj. m., pl. netăgăduiți; f. netăgăduită, pl. netăgăduite

netăgăduit adj. m., pl. netăgăduiți; f. sg. netăgăduită, pl. netăgăduite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NETĂGĂDUIT adj. 1. v. categoric. 2. v. clar. 3. v. adevărat.

NETĂGĂDUIT adj. 1. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 2. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 3. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.)

Intrare: netăgăduit
netăgăduit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • netăgăduit
  • netăgăduitul
  • netăgăduitu‑
  • netăgădui
  • netăgăduita
plural
  • netăgăduiți
  • netăgăduiții
  • netăgăduite
  • netăgăduitele
genitiv-dativ singular
  • netăgăduit
  • netăgăduitului
  • netăgăduite
  • netăgăduitei
plural
  • netăgăduiți
  • netăgăduiților
  • netăgăduite
  • netăgăduitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

netăgăduit, netăgăduiadjectiv

etimologie:
  • ne- + tăgăduit. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.