14 definiții pentru nemurire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEMURIRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veșnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viață veșnică. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fără sfârșit, veșnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veșnic; glorie veșnică. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

NEMURIRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veșnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viață veșnică. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fără sfârșit, veșnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veșnic; glorie veșnică. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

nemurire sf [At: (a. 1702) GCR I, 344/29 / V: (înv) ~mor~ / E: nemuritor] 1 Viață veșnică Si: (înv) nemuritorie (1). 2 Calitate de a fi nemuritor (1) Si: (înv) nemuritorie (2). 3 Stare a celui ce este memuritor (1). 4 (Bis) Viață veșnică. 5 (Fam; îlav) La ~ Fără sfârșit. 6 (Fam; îal) Veșnic. 7 (Fam; îal) Extrem de mult. 8 (Fam; îal) Extrem de tare. 9 (Fam; îal) Extrem de intens. 10 Amintire menită să reziste timpului, să trăiască veșnic în memoria colectivă Si: (nob) nemoarte. 11 Glorie veșnică. 12 (Îe) A trece în sau la ~ A face să devină nemuritor (3) Si: a imortaliza.

NEMURIRE s. f. Calitatea (atribuită de diverse religii zeilor și sufletului omenesc) de a nu muri niciodată; faptul de a nu fi supus morții; stare a celui nemuritor. Tu-mi cei chiar nemurirea mea În schimb pe-o sărutare. EMINESCU, O. I 173. ♦ Fig. Glorie veșnică, amintire eternă, faimă nepieritoare, renume. Sînt puțini fericiți cărora soarta le îngăduie să intre, fiind vii încă, în Panteonul nemuririi. ANGHEL, PR. 37. Ocupă-te, te rog, cît mai curînd de aceasta, căci făgăduiesc a te trece la nemurire. GHICA, A. 607. Fericit, măreț acela care Sub un falnic soare Pentru patria sa moare, Nemurire moștenind. ALECSANDRI, P. A. 82.

NEMURIRE f. 1) rel. Viață fără de moarte; existență veșnică. ◊ La ~ fără sfârșit. 2) fig. Amintire nemuritoare; slavă veșnică. /Din nemuritor

nemurire f. starea celui nemuritor: tu’mi ceri chiar nemurirea mea EM.

nemuríre f. Imortalitate. La nemurire (iron.) mult, foarte: îmĭ place la nemurire, bețivu sugea la nemurire.

nemorire sf vz nemurire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nemurire s. f., g.-d. art. nemuririi

nemurire s. f., g.-d. art. nemuririi

nemurire s. f., g.-d. art. nemuririi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEMURIRE s. v. veșnicie.

NEMURIRE s. eternitate, vecie, veșnicie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvîrșie, (înv.) nemuritorie. (Fapta sa i-a asigurat ~.)

Nemurire ≠ moarte, murire

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Dreiundzwanzig Jahre! Und nichts für die Unsterblichkeit getan! (germ. „Douăzeci și trei de ani! Și n-am făcut încă nimic pentru nemurire!) – E o replică a lui Don Carlos (din poemul dramatic cu același nume al lui Fr. Schiller) în dialogul ce-l are în scena a doua din actul II, cu tatăl său, regele Filip al II-lea al Spaniei. Se crede că Schiller, punînd aceste cuvinte în gura tînărului său erou, s-a gîndit la Alexandru Macedon (care și el era fiul unui Filip, dar la 23 de ani făcuse atît de mult ”pentru nemurire„). Cum însă nu oricui îi este dat să ajungă Alexandru cel Mare, exclamația juvenilă a lui Don Carlos sună (mai ales scoasă din context) cam prezumțios. De aceea, e folosită mai mult în ironie, pentru a persifla zelul tinerilor prea grăbiți să se aventureze la fapte mari, fiindcă ”prea iute le curge sîngele prin vine" – cum spune același Schiller în aceeași scenă a piesei. LIT.

Intrare: nemurire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemurire
  • nemurirea
plural
genitiv-dativ singular
  • nemuriri
  • nemuririi
plural
vocativ singular
plural
nemorire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nemuriresubstantiv feminin

  • 1. Calitatea de a fi nemuritor; faptul de a trăi veșnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viață veșnică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: veșnicie antonime: moarte murire
    • format_quote Tu-mi cei chiar nemurirea mea În schimb pe-o sărutare. EMINESCU, O. I 173. DLRLC
  • 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veșnic; glorie veșnică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: renume
    • format_quote Sînt puțini fericiți cărora soarta le îngăduie să intre, fiind vii încă, în Panteonul nemuririi. ANGHEL, PR. 37. DLRLC
    • format_quote Ocupă-te, te rog, cît mai curînd de aceasta, căci făgăduiesc a te trece la nemurire. GHICA, A. 607. DLRLC
    • format_quote Fericit, măreț acela care Sub un falnic soare Pentru patria sa moare, Nemurire moștenind. ALECSANDRI, P. A. 82. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.