NERVURĂ, nervuri, s. f. 1. Fiecare dintre fasciculele conducătoare liberiene lemnoase care străbat limbul frunzelor și prin care circulă seva. ♦ P. anal. (Rar) Fiecare dintre ramificațiile cele mai subțiri ale rădăcinii unui copac. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase, ramificate în formă de rețea, care străbat membrana aripii unor insecte. 3. (La pl.) Rețea de dungi de altă culoare decât fondul, care dau un aspect marmorat unei suprafețe; (și la sg.) fiecare dintre dungile care formează această rețea. 4. Proeminență pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unui organ de mașină etc., care servește la ghidarea, la mărirea rezistenței sau a rigidității piesei, la mărirea suprafeței de schimb de căldură etc. 5. (Arhit.) Fiecare dintre mulurile care formează osatura unei bolți (gotice sau romanice); mulură care conturează și decorează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. 6. Grindă de beton armat turnată odată cu planșeul și servind la întărirea acestuia. 7. Element transversal (din duraluminiu sau din oțel) al aripii de avion, care, împreună cu lonjeronul, asigură rigiditatea acesteia. 8. (De obicei la pl.) Cută foarte îngustă, cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte; cerculeț. – Din fr. nervure.

nervură sf [At: BARASCH, B. 16 / Pl: ~ri, (asr) ~re / E: fr nervure] 1 Fiecare dintre fasciculele conducătoare libero-lemnoase care străbat țesutul unei frunze și ies uneori în relief Si: (rar) nerv (14). 2 (Rar; pex) Fiecare dintre ramificațiile cele mai subțiri ale unei rădăcini. 3 Fiecare dintre fibrele de natură cornoasă, ramificate în formă de rețea, care străbat membrana aripii unor insecte. 4 (Lpl) Rețea de dungi de altă culoare decât fondul, care dau un aspect marmorat unei suprafețe. 5 Fiecare dintre dungile care formează nervuri (4). 6 (Aht) Element de structură, de obicei reliefat, care întărește intradosul unei bolți, având totodată și o funcție decorativă. 7 (Aht) Mulură decorativă care conturează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. sau care formând raze ori rețele, decorează intradosurile unei bolți gotice. 8 (Teh) Proeminență longitudinală, transversală sau înclinată pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unui organ de mașină etc., care servește la mărirea rezistenței sau a rigidității piesei, la mărirea suprafeței de schimb de căldură etc. 9 Fiecare dintre elementele așezate pe axa unei aripi de avion pentru a asigura profilul aripii, a împiedica deformarea ei și a mări rezistența scheletului avionului. 10 (Cns) Grindă de beton armat așezată de obicei între grinzile principale ale unui planșeu, turnată împreună cu placa planșeului, astfel încât să alcătuiască o piesă în formă de T sau L. 11 (Mpl) Cută foarte îngustă, cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte Si: cerculeț.

NERVURĂ, nervuri, s. f. 1. Fiecare dintre fasciculele conducătoare liberiene lemnoase care străbat limbul frunzelor și prin care circulă sevă. P. anal. (Rar) Fiecare dintre ramificațiile cele mai subțiri ale rădăcinii unui copac. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase, ramificate în formă de rețea, care străbat membrana aripii unor insecte. 3. (La pl.) Rețea de dungi de altă culoare decât fondul, care dau un aspect marmorat unei suprafețe; (și la sg.) fiecare dintre dungile care formează această rețea. 4. Proeminență pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unui organ de mașină etc., care servește la mărirea rezistenței sau a rigidității piesei, la mărirea suprafeței de schimb de căldură etc. 5. (Arhit.) Fiecare dintre mulurile care formează osatura unei bolți (gotice sau romanice); mulură care conturează și decorează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. 6. Grindă de beton armat turnată o dată cu planșeul și servind la întărirea acestuia. 7. Fiecare dintre piesele așezate pe axa unei aripi de avion pentru a asigura profilul aripii, a împiedica deformarea ei și a mări rezistență scheletului acesteia. 8. (De obicei la pl.) Cută foarte îngustă, cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte; cerculeț. – Din fr. nervure.

NERVURĂ, nervuri, s. f. 1. Vînișoară din interiorul frunzelor, prin care circulă seva. Frunze... pe nervuri și pe margini zbîrlit păroase. FLORA R.P.R. II 130. 2. Fiecare din fibrele cornoase și ramificate care împart aripa unei insecte în mai multe părți, formînd un fel de rețea. 3. Dungă subțire; vînă. Nervurile unei bucăți de marmură. 4. (Tehn.) Ieșitură pe suprafața unei piese, care servește la mărirea rezistenței piesei, la mărirea suprafeței de schimb, de căldură etc. 5. (Arhit.) Fiecare din mulurile de piatră sau de cărămidă care formează osatura unei bolți gotice sau romanice. Pereții, care fac una cu bolta, sînt de zid masiv, sprijiniți la distanțe egale de nervure de zidărie. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 487, 3/1. ♦ Mulură care conturează și decorează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. 6. Grindă de beton armat turnat împreună cu o placă și alcătuind o piesă în forma literelor T sau L. 7. Fiecare din piesele așezate vertical, paralel și perpendicular pe axa unei aripi de avion pentru a asigura profilul aripii, a împiedica deformarea ei și a mări rezistența scheletului acesteia. 8. Cusătură proeminentă făcută în scopul înfrumusețării unui obiect de îmbrăcăminte. – Pl. și: nervure (ODOBESCU, S. I 442).

NERVURĂ s.f. 1. Fiecare dintre vinișoarele de pe suprafața unei frunze prin care circulă seva. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase și ramificate care împart aripa unei insecte în mai multe părți, formînd o rețea. ♦ Bară metalică sau de lemn care face parte din scheletul unei aripi de avion. 3. Ieșitură pe suprafața unei piese, care îi mărește rezistența. ♦ Grindă de beton armat care se toarnă împreună cu placa planșeului. 4. Mulură decorativă care conturează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. 5. (De obicei la pl.) Cută foarte îngustă cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte. [Pl. -ri, -re. / < fr. nervure].

NERVURĂ s. f. 1. fascicul libero-lemnos de pe suprafața frunzelor, prin care circulă seva. 2. fiecare dintre fibrele cornoase și ramificate care străbat aripa unor insecte. ◊ bară metalică sau de lemn din scheletul unei aripi de avion. 3. proeminență pe suprafața unei piese, a unui organ de mașină, care îi mărește rezistența. ◊ grindă de beton armat care se toarnă împreună cu placa planșeului. 4. mulură decorativă care conturează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. 5. (pl.) cută foarte îngustă cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte. (< fr. nervure)

NERVURĂ ~i f. 1) bot. Fiecare dintre ramificațiile vaselor purtătoare de sevă în interiorul unei frunze. 2) zool. Fiecare dintre ramificațiile fibrelor cornoase de pe aripa unei insecte. 3) Linie subțire, care se evidențiază cromatic, formând o rețea pe suprafața unor obiecte. 4) Element arhitectural, cu funcție decorativă, care reliefează muchiile sau marginile unei bolți sau ale unei nișe. 5) Protuberanță pe suprafața unui obiect tehnic, care asigură o rezistență sporită a acestuia. 6) Bară de beton armat, care fortifică planșeurile unei construcții. 7) Element de rezistență montat pe aripile unui avion. 8) Dungă cusută în relief pe suprafața unui obiect vestimentar. [G.-D. nervurii] /<fr. nervure^[1]

nervură f. 1. dungile din dosul unei cărți de legat; 2. Arh. ciubuc în relief; 3. Bot. firișoare răsărite pe suprafața frunzelor.

* nervúră f., pl. ĭ (fr. nervure, vfr. nervelire, d. lat. *nervatura). Bot. Vinele uneĭ frunze (v. frunză). Zool. Vinele uneĭ aripĭ de insect. Arh. Ornamente în formă de vine în relief.

nervură s. f., g.-d. art. nervurii; pl. nervuri

nervură s. f., g.-d. art. nervurii; pl. nervuri

nervură s. f., g.-d. art. nervurii; pl. nervuri^[1]

nervură, pl. nervuri

NERVURĂ s. 1. (BOT.) (rar) nerv, (pop.) vână. (~ a unei frunze.) 2. v. dungă.^[1]

NERVURĂ s. 1. (BOT.) (rar) nerv, (pop.) vînă. (~ a unei frunze.) 2. dungă, striație, vînă. (Marmură cu ~i.)

NERVURĂ bară metalică sau din lemn care face parte din scheletul unei aripi de avion sau planor, așezat transversal pe lonjeroanele aripii pentru a asigura rigiditatea acesteia.