NESTĂPÂNIT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

nestăpânit, ~ă a [At: DLR / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + stăpânit] 1 (D. oameni) Impulsiv. 2 (D. oameni) Care nu se poate stăpâni. 3 Care nu poate fi stăpânit.

NESTĂPÂNIT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Ne- + stăpânit.

NESTĂPÎNIT, -Ă, nestăpîniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit, nestăvilit. Din cînd în cînd, în pacea asta, năvălea cucoana Casuca, cu rîsetele, cu înduioșările și șuvoaiele ei de vorbă nestăpînită. SADOVEANU, O. IV 82. Zbucni într-un hohot de plîns nestăpînit. VLAHUȚĂ, O. A. III 15.

nestăpânit (desp. nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâniți; f. nestăpânită, pl. nestăpânite

!nestăpânit (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâniți; f. nestăpânită, pl. nestăpânite

nestăpânit adj. m. (sil. mf. -stă-), pl. nestăpâniți; f. sg. nestăpânită, pl. nestăpânite

NESTĂPÂNIT adj. 1. v. focos. 2. v. violent. 3. v. impetuos. 4. v. repezit. 5. nedomolit, nepotolit, (fig.) nesățios. (Iubire ~ de bani.) 6. v. dezlănțuit.

Nestăpânit ≠ reținut

NESTĂPÎNIT adj. 1. aprig, focos, sălbatic, sireap, vijelios, (înv.) zmeios. (Un armăsar ~.) 2. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om ~.) 3. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Un temperament ~.) 4. repezit. (Gesturi ~.) 5. nedomolit, nepotolit, (fig.) nesățios. (Iubire ~ de bani.) 6. debordant, dezlănțuit, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăvilit, tumultuos. (Într-un ritm ~.)