NESTĂVILIT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Pref. ne- + stăvilit.

nestăvilit, ~ă a [At: TOPÎRCEANU, B. 65 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + stăvilit] 1 Care nu poate fi oprit Si: impetuos, năvalnic, neoprit (2). 2 (Pex) Irezistibil.

NESTĂVILIT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Ne- + stăvilit.

NESTĂVILIT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit; care nu poate fi oprit; năvalnic. (Adverbial) Voi cei mai buni, mîndria țării, Înaintați nestăvilit Spre țărmul zilelor de aur De-atîtea secole rîvnit! FRUNZĂ, Z. 41.

nestăvilit a. 1. neoprit; 2. fig. irezistibil: acel nestăvilit farmec OD.

nestăvilit (desp. nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăviliți; f. nestăvilită, pl. nestăvilite

!nestăvilit (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăviliți; f. nestăvilită, pl. nestăvilite

nestăvilit adj. m. (sil. mf. -stă-), pl. nestăviliți; f. sg. nestăvilită, pl. nestăvilite

NESTĂVILIT adj. 1. v. impetuos. 2. v. nepotolit. 3. v. dezlănțuit.

NESTĂVILIT adj. 1. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Un temperament ~.) 2. nepotolit, (pop.) neogoit. (Dor ~.) 3. debordant, dezlănțuit, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpînit, tumultuos. (Într-un ritm ~.)