NESĂNĂTOS, -OASĂ, nesănătoși, -oase, adj. 1. Care dăunează sănătății, vătămător; spec. (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru. 2. Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. 3. Fig. Care denotă o orientare greșită. – Pref. ne- + sănătos.

nesănătos, ~oasă a [At: CORESI, EV. 427 / V: (reg) năs~ / Pl: ~oși, ~oase / E: ne- + sănătos] 1 (Asr) Bolnav. 2 (Reg; d. oameni) Bolnăvicios. 3 Care trădează o stare maladivă. 4 Care trădează o stare anormală. 5 Care dăunează sănătății. 6 (Spc; d. locuințe, încăperi etc.) Insalubru. 7 (Fig; iuz) Care denotă o orientare greșită. 8 (Iuz; îlav) Cu origine ~oasă Se spunea, în regimul comunist, despre cineva a cărui familie a aparținut burgheziei.

NESĂNĂTOS, -OASĂ, nesănătoși, -oase, adj. 1. Care dăunează sănătății, vătămător; spec. (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru. 2. Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. 3. Fig. Care denotă o orientare greșită. – Ne- + sănătos.

nesănătos a. care nu e sănătos.

nesănătós, -oásă adj. Insalubru, vătămător sănătățiĭ: climă nesănătoasă. Fig. Vătămător sufletuluĭ.

năsănătos, ~oasă a vz nesănătos

nesănătos adj. m., pl. nesănătoși; f. nesănătoasă, pl. nesănătoase

nesănătos adj. m., pl. nesănătoși; f. nesănătoasă, pl. nesănătoase

nesănătos adj. m., pl. nesănătoși; f. sg. nesănătoasă, pl. nesănătoase

NESĂNĂTOS adj. 1. v. bolnav. 2. v. patologic. 3. v. insalubru.

NESĂNĂTOS adj. 1. bolnav, suferind, (rar) morbos, (înv. și pop.) războlit, (înv. și reg.) neputincios, pătimaș, rău, (Transilv. și Ban.) beteag, (Transilv.) marod, (înv.) lînced, malad, mișel, pătimitor. (Om ~.) 2. anormal, bolnăvicios, morbid, patologic. (Înclinații ~.) 3. insalubru. (Locuință ~.)

Nesănătos ≠ sănătos