nevroză sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) neu~ / Pl: ~ze / E: fr névrose] Afecțiune a sistemului nervos, provocată de tulburări funcționale ale scoarței cerebrale.

NEVROZĂ, nevroze, s. f. Tulburare nervoasă cu caracter funcțional (neurastenie, psihastenie, isterie). Rămîn cu trista mea nevroză, Cu dorul meu nespus de ducă. MACEDONSKI, O. I 159.

NEVROZĂ s.f. Tulburare nervoasă cu caracter funcțional. [< fr. névrose].

NEVROZĂ s. f. boală psihică datorată unor suprasolicitări, care se manifestă prin astenie, cefalee, insomnii, anxietate, iritabilitate etc.; nevropatie. (< fr. névrose)

NEVROZĂ ~e f. (denumire generică) Boală care se manifestă prin tulburări nervoase apărute în urma unor solicitări psihice excesive. /<fr. névrose

nevroză f. boală de nervi: nevralgia, epilepsia și tetanosul sunt nevroze.

* nevróză f., pl. e (fr. névrose, d. ngr. névron, vgr. neûron, nerv). Med. Turburare de nervĭ, ca, de ex., neŭrastenia.

neuroză sf vz nevroză

nevroză (boală de nervi) (desp. ne-vro-) s. f., g.-d. art. nevrozei; pl. nevroze

nevroză (boală de nervi) (ne-vro-) s. f., g.-d. art. nevrozei; pl. nevroze

nevroză s. f. (sil. -vro-), g.-d. art. nevrozei; pl. nevroze

nevroză, -ze.

NEVROZĂ s. (MED.) nevropatie, psihonevroză, (pop.) spaimă.

NEVROZĂ s. (MED.) nevropatie, psihonevroză, (pop.) spaimă.

NEVRÓZĂ (< fr.) s. f. Tulburare mentală fără substrat organic (cerebral), cauzată de traume psihice, surmenaj intelectual, în care pacientul păstrează contactul cu realitatea exterioară. Debutează într-un moment distinct al vârstei adulte. Ea nu afectează funcțiile esențiale ale personalității, iar subiectul o trăiește conștient și dureros, neputând-o depăși voluntar. Principalele forme clinice de n. sunt isteria, n. fobică, n. obsesională. Sin. nevropatie (2).