NEVÂRSTNIC, -Ă, nevârstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Pref. ne- + vârstnic.

nevârstnic, ~ă a [At: GCR II, 125/35 / V: (îrg) ~snic, ~vrâsnic, ~vrâs~, (îvr) ~nec / Pl: ~ici, ~ice / E: ne- + vârstnic] 1 Care este încă la vârsta copilăriei Si: mic. 2 (Pex) Care este foarte tânăr.

NEVÂRSTNIC, -Ă, nevârstnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este încă la vârsta copilăriei; care nu a ajuns încă matur; (foarte) tânăr; mic. – Ne- + vârstnic.

NEVÂRSTNIC ~că (~ci, ~ce) (negativ de la vârstnic) Care nu a devenit încă matur. /ne- + vârstnic

nevârstnic a. și m. minor.

nevârsnic, ~ă a vz nevârstnic

nevârstnec, ~ă a vz nevârstnic

nevrâsnic, ~ă a vz nevârstnic

nevrâstnic, ~ă a vz nevârstnic

NEVÎRSNIC, -Ă adj. v. nevîrstnic.

NEVÎRSTNIC, -Ă, nevîrstnici, -e, adj. Care e în vîrsta copilăriei; care n-a ajuns încă matur; minor; tînăr. Copii nevîrstnici... au venit să învețe. GHICA, A. 791. ◊ (Substantivat) Lăsat-ați vatră și ogor... Iar pe nevîrstnici și bunici Lăsat-ați bir, podvezi, nevoi. NECULUȚĂ, Ț. D. 101. – Variante: nevîrsnic, -ă (VĂCĂRESCU, P. 47), nevrîsnic, -ă (NEGRUZZI, S. II 145), nevrîstnic, -ă adj.

NEVRÎSNIC, -Ă adj. v. nevîrstnic.

NEVRÎSTNIC, -Ă adj. v. nevîrstnic.

nevrîstnic, -ă adj. Care nu e vrîstnic, minor.

nevârstnic (desp. -vârst-nic) adj. m., pl. nevârstnici; f. nevârstnică, pl. nevârstnice

nevârstnic (-vârst-nic) adj. m., pl. nevârstnici; f. nevârstnică, pl. nevârstnice

nevârstnic adj. m. (sil. mf. -vârst-), pl. nevârstnici; f. sg. nevârstnică, pl. nevârstnice

nevârstnic.

NEVÂRSTNIC adj. 1. mic, tânăr, (Mold., Bucov., Transilv. și Maram.) brudiu, brudnic, (fig.) necopt. (E încă ~, nu cunoaște viața.) 2. minor, (înv.) minorean. (Persoană ~.)

NEVÎRSTNIC adj. 1. mic, tînăr, (Mold., Bucov., Transilv. și Maram.) brudiu, brudnic. (E încă ~, nu cunoaște viața.) 2. minor, (înv.) minorean. (Persoană ~.)